Moldova forced to combine CIS and Eurasian Union with European integration

Moldova’s foreign policy oscillates without pauses following President Igor Dodon’s initiatives aimed at pushing the country to the East. The geopolitical schism becomes a more conspicuous daily reality whose consequences are powerfully underestimated. The geopolitical ramifications generated by President Dodon and the Socialist opposition are exploited by the government coordinated by Democratic leader Vladimir Plahotniuc. Recent polls show yet that the geopolitical cleavages no longer offer the public support needed by the Democrats and Liberals to pass the election threshold of 6% in the 2018 legislative elections.

The President’s Eurasian inclinations (IPN, March 2017) do not affect the government’s dialogue with the European Union. The intense negotiation of the new association agenda for 2017-2019 (Ministry of Foreign Affairs, March 2017), which redefines the objectives for the implementation of the provisions of the Association Agreement with the European Union, is a clear indication. This shows that the relations with Brussels depend, first of all, on the quality of reforms implemented by the government, not on the geopolitical rhetoric of President Dodon. However, the President’s attempts to bifurcate the country’s foreign policy imply considerable risks to the country’s development in the medium and long terms. Among these is the discouragement of reforms and public servants involved in their implementation, disorientation of the potential investors and the more accentuated polarization of society according to geopolitical principles.

Moldova la 25 de ani de independență și de oscilare între Vest și Est

Pentru Info-Prim Neo

În decursul celor 25 de ani de independență, Moldova a trecut printr-o serie de șocuri caracteristice unei țări în tranziție. Evident, vorbim despre vulnerabilitatea instituțiilor statului la influențele grupărilor politico-oligarhice din țară și din exterior. La fel, ne referim la acțiunile de subminare a fundamentelor economiei de piață, cauzate de politici publice defectuoase, corupția sistemică, ineficiența birocrației și justiția anemică.

Majoritatea disfuncțiilor descrise au fost și mai sunt produsul existenței unei clase politice post-sovietice, populiste și egocentrice în procesul de guvernare. În majoritatea cazurilor, atenția guvernelor a fost dedicată preponderent amenajării intereselor politice de moment (cu un profund populism electoral) și foarte rar unor obiective realiste și strategice. Ineficiența acută a guvernării, vizibilă în toți anii de independență, a agravat și perpetuat slăbiciunile statului. Aceasta a împiedicat dezvoltarea unei politici externe mature, bazată pe gândire strategică și focusată pe consolidarea democrației și drepturilor omului, fără de care un stat social este imposibil.

Moldova afară din Acordul CSI privind comerțul liber: Are dreptate Rusia?

După semnarea Acordului de Asociere cu UE, Rusia a făcut publice noi amenințări adresate Moldovei. De această dată, demersul Moscovei țintește însăși participarea Moldovei în Acordul CSI privind comerțul liber, invocând art. 62 al Convenția de la Veneția privind tratatele internaționale din 1969 [1], care se referă la schimbarea fundamentală a circumstanțelor semnării unui document internațional.

Nici pe departe nu este cazul să analizăm natura politică a acestui demers, care este evidentă. Este important să înțelegem cât de argumentat este acest lucru și dacă în general Rusia poate discuta despre excluderea vreunei țări din acordul CSI în domeniul zonei de liber schimb.

Moscova dorește ca migranții să vorbească rusa. Ce riscuri există pentru moldoveni și sfaturi pentru Filat

Foto: zdg.md

Recent premierul rus, ex-președintele, Dmitri Medvedev a susținut ideea introducerii prin lege a cerinței către toți migranții de a susține un examen de cunoaștere a limbii ruse. Inițiativa reiese din promisiunile electorale ale actualului președinte Vladimir Putin, care vizează soluționarea migrației necontrolate și diminuarea consecințelor acesteia asupra componenței și coeziunii sociale a populației ruse. Cel puțin, aceste obiective au fost invocate în demersul electoral al actualului șef de stat al Rusiei.

În acest context, Medvedev a insistat în fața presei [1] pe faptul că respectiva lege nu urmărește discriminarea migranților, ci din contra facilitarea integrării lor în comunitatea țării gazdă, adică cea rusă (problema descrisă de asemenea în articolul „Rusia va impune imigranţilor test de cunoaştere a limbii ruse. Ce vor face gastarbaiterii moldoveni?”).

Putin l-a ignorat pe Timofti la Moscova. Motivele sunt vechi

Foto: kremlin.ru

Reuniunea informală a şefilor de state CSI la Kremlin a elucidat o prestaţie slabă şi lipsită de confidenţă a preşedintelui moldovean, dar şi o ignoranţă vizibilă din partea Moscovei.

Întâlnirea informală de la Kremlin a fost pur formală pentru Nicolae Timofti, care la întoarcere s-a putut lăuda doar cu un comunicat despre întrevederea cu preşedintele azer, Ilham Aliev [1]. Preşedinţia de la Chişinău nu a apreciat în niciun fel rezultatele vizitei lui Timofti la Moscova. Această tăcere este explicabilă dacă ne reamintim că preşedintele moldovean nu are experienţă diplomatică, mai ales în relaţionarea cu Moscovei. Comparativ cu liderii europeni care l-au tratat pe Timofti cu indulgenţă şi înţelegere, se pare că Putin a fost mai distant şi mai puţin primitor.

Noul-vechi lider rus nu şi-a dat interesul nici măcar pentru o simbolică întrevedere cu preşedintele moldovean, dezaprobat de opoziţia comunistă şi folosit pe post de „preşedinte de carton” de către Alianţa pentru Integrare Europeană.

La Moscova, Putin s-a întâlnit aparte cu liderii Ucrainei, Uzbekistanului, Tadjikistanului, Kazahstanului şi Kîrgîstanului (VEZI Captura 1). A fost un grup de state CSI ai căror lideri au fost lipsiţi de atenţia individuală a conducătorului rus (Belarus, Armenia, Azerbaidjan, Turkmenistan), dar spre deosebire de acestea, ale căror lideri menţin neîntrerupt legătura cu Moscova timp de 2, 5 sau mai mult de 10 ani (Alexsandr Lukaşenko, Ilham Aliev sau Serj Sargsean), Timofti este un produs nou al politicii moldoveneşti.   

Timofti merge la Putin. Încercare sau provocare?

Preluat de 24H.md

În curând, nou alesul fost preşedinte rus, Vladimir Putin, va fi învestit în funcţie, din care va continua să exercite influenţa asupra vecinătăţii sale imediate, din care face parte şi Republica Moldova. Cu acest prilej, la Moscova vor fi adunaţi şefii statelor CSI, iar o invitaţie a fost adresată şi preşedintelui moldovean, Nicolae Timofti, transmisă via Dmitri Rogozin.

Ce vrea Putin de la Timofti?

Momentul este oportun pentru (re)stabilirea dialogului bilateral, deteriorat grav după interimatul liberalului Mihai Ghimpu şi rămas în suspans pe durata democratului Marian Lupu. Astfel, Ghimpu a căpătat un loc fruntaş printre principalii inamici ai statului rus în percepţia presei moscovite. În timp ce, Lupu a avut o poziţie ezitantă, fiind însă tratat cu o doză de reticenţă la Moscova, din cauza eşecului în cursa lungă şi anevoioasă pentru preşedinţia ţării. Rezultatul acestor comportamente ale preşedinţilor interimari a determinat o perioadă de repaus şi de tăcere în cabinetul preşedintelui rus, exceptând reacţiile dure la mişcările lui Ghimpu. Mai mult decât atât, din cauza prelungirii crizei politice, Moscova a contat pe filiera executivă, adică a premierului moldovean, iar relaţia cu Moldova a fost îngustată la subiecte strict economice şi sociale.

Deşi preşedinţia sub Timofti este una stabilă, aceasta este compromisă politic, deoarece nu este recunoscută în continuare de opoziţia comunistă, considerată o forţă pro-rusească, alături de socialiştii lui Dodon. Cu toate acestea, Putin vrea să-l testeze pe preşedintele moldovean, iar în baza portretului psihologic desenat să-i aplice tactica potrivită pentru a-l ţine în câmpul de gravitaţie rusesc. Ademenirea lui Timofti este tentantă, având în vedere autonomia

Saakaşvili, „folosit” de Ghimpu în scopuri electorale

Preluat de OBSERVATOR.MD

Încă un gest cu iz anti-rusesc a venit din partea preşedintelui interimar al R.Moldova. Decorarea cu cea mai înaltă distincţie de stat a controversatului lider georgian, părinte şi autor al „Revoluţiei rozelor”, Mihail Saakaşvili, l-a ajutat pe Ghimpu să producă un eveniment politic sonor, care a mişcat din loc mai multe pietre de la fundul apelor politicii moldoveneşti. Astfel, Voronin s-a dezis public de „prietenia politică şi situaţională” cu Saakaşvili, admisă de liderul PCRM sub presiunea circumstanţelor de ordin geo-politic din 2005. Mai mult, „Ordinul Republicii” şi-a confirmat titulatura de „instrument politic”, doar că în mâinile altor actori politici decât cele ale generosului preşedinte interimar, Mihai Ghimpu.

Voronin şi „nulitatea lui Saakaşvili”