Archive for the ‘Marian Lupu’ category

Marian Lupu i-a numit „desfrânaţi” pe ministrul de externe al Germaniei şi pe premierul Belgian. De ce tac europenii

mai 23, 2012

Câteva zile în urmă euroscepticul şi euro-plângăreţul democrat Marian Lupu a comis una din cele mai grave erori din cariera sa politică. Din dorinţa de a se pune bine pe lângă segmentele homofobe ale societăţii, într-o emisiune la ProTV Chişinău, liderul PDM a etichetat minorităţile sexuale ca „desfrânaţi”. Acest lucru reiese din afirmaţia democratului deranjat serios de revendicările acestei categorii sociale privind respectarea drepturilor fundamentale (care nu aduce atingere familiei sau instituţiei adopţiei).

„Eu tratez lucrurile astea ca desfrâu” a spus Marian Lupu, referindu-se la homosexuali, pe care îi consideră o altă specie umană decât majoritea populaţiei. Dar fără să-şi dea seama, liderul democrat a catalogat drept „dresfrânaţi” nu doar pe minorităţile sexuale din ţară, dar şi pe politicienii şi oficialităţile din statele UE, care nu-şi ascund orientarea sexuală.

În Germania şi Belgia, declaraţiile lui Marian Lupu vor trezi cel puţin reacţii confuze. Ministrul de Externe al Germaniei, Guido Westerwelle şi premierul Belgiei, Elio Di Rupo, care şi-au dezvăluit homosexualitatea cu mult timp în urmă, se pot întraba de ce preşedintele unui partid din cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană face declaraţii homofobe.

Discriminarea frontală şi cuvântările nerespectuoase ale democratului Lupu sunt adresate atât propriilor cetăţeni, iar într-un mod indirect şi reprezentanţilor aceleiaşi categorii din Europa, inclusiv oficialităţilor europene. Aceasta scoate în evidenţă iresponsabilitatea politică a liderului PDM, dar şi profundele viziuni homofobe ale acestuia, susţinute activ şi agresiv, de sus în jos, de către aripa tînăra a democraţilor.

Problema nu constă în biata lege antidiscriminare, redenumită „egalitatea de şanse”, definitivată în „asigurarea egalităţii” de acelaşi Filat, înainte de a o trimite în mod repetat legislativului. Trezeşte îngrigorări afrontul lui Lupu împotriva minorităţilor sexuale ca atare, fără a realiza că loveşte totodată şi în Guido Westerwelle şi Elio Di Rupo, care sunt (mai mult…)

Şantajul anti-european al liberalului Ghimpu

mai 21, 2012
Foto: timpul.md

Foto: timpul.md

Partidul Liberal şi-a compromis definitiv imaginea liberală. Disocierea cu orice preţ de legea antidiscriminare şi noua ei variantă – „legea privind egalitatea de şanse” a confirmat caracterul profund conservativ şi rudimentar al acestei formaţiuni pretins liberale. Mihai Ghimpu a confirmat verbal că este la o distanţă de kilometri de principiile libertăţilor şi drepturilor fundamentale, atunci când l-a contrazis pe preşedintele Nicolae Timofti, care a abrogat legea privind castrarea pedofiliei[1]. Iniţiativa legislativă a liberalilor este considerată de organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului drept un stimulent pentru tratament inuman, calificabil şi ca tortură [2]. Dar fără a ţine cont de opinia preşedintelui ex-judecător, Nicolae Timofti şi de îngrijorările ONG-urilor de profil, Ghimpu cere adoptarea unei legi, care va pune pe bandă rulantă nenumărate dosare la CEDO şi va discredita cursul pro-european al ţării.

Populismul eurosceptic cu care este înzestrat democratul Marian Lupu (Vezi articolulu: „Marian Lupu se înglodează în euroscepticism şi sfidează principiile UE”) degenerează până la populism anti-european în cazul liberalului Mihai Ghimpu, care consideră că reformele trebuie să aibă loc indiferent de condiţionalităţile UE sau FMI. În contrasens cu obiectivul de integrare europeană, ancorat la un proces neîntrerupt de adaptare la standardele şi criteriile fundamentale europene, percepute ca ceva aparte de drepturile omului, liberalii suprapun şi substituie angajamentele faţă de partenerii europeni cu propriile scheme de acumulare a simpatiilor populaţiei.

În corespundere cu valorile donatorului constant al ţării – UE, care prevede că legea antidiscriminare este esenţială pentru crearea unui mediu benefic pentru respectarea drepturilor omului, subvesrsiunea anti-europeană a liberalilor riscă să (mai mult…)

Marian Lupu se înglodează în euroscepticism şi sfidează principiile UE

mai 18, 2012
Foto: pdm.md

Foto: pdm.md

Liderul democraţilor a ales calea populismului neprietenos integrării europene. Afilierea la Alianţa pentru Integrare Europeană nu reprezintă o piedică pentru euroscepticul Marian Lupu. Nici mimica stupefiată a Şefului Delegaţiei UE de la Chişinău, Dirk Schuebel, care cu greu şi-a ascuns dezămăgirea în poziţia democratului faţă de liberalizarea vizelor şi imaginea UE în Moldova, per ansamblu (Vezi articolul: „Bruxellul îl contrazice pe euroscepticul Marian Lupu”). El omite angajamentele faţă de populaţie, care a primit promisiuni din partea întregii coaliţii de guvernare, inclusiv PDM, că va fi apropiată de UE, primind şi un regim liberalizat de vize.

S-a încetăţenit impresia că oficialii europeni vor abolirea regimului de vize pentru moldoveni mai mult decât politicienii autohtoni. Demersurile diasporelor în privinţa necesităţii efectuării ref’ormelor condiţionate de UE au fost trecute şi ele cu vederea de clasa politică. Receptivitatea redusă faţă de vocea moldovenilor din străinătate exprimă gradul de ipocrizie, dar şi apatie din partea oficialităţilor, care însă nu uită să exploateze resursa electorală de peste hotare în timpul campaniilor electorale (Vezi articolul: „Au moldovenii din diasporă puterea să forţeze votarea legii anti-discriminare de către AIE?”)

Contrazis tranşant, deşi foarte fin, de oficialii europeni, Marian Lupu este intenţionat să (mai mult…)

Bruxellul îl contrazice pe euroscepticul Marian Lupu

mai 14, 2012
Foto: info-prim.md

Foto: info-prim.md

Liberalizarea vizelor pentru moldoveni este un obiectiv realizabil, ce depinde de îndeplinirea angajamentelor, şi mai puţin de dispoziţia politicienilor „sumbri”. Acesta este răspunsul lui Dirk Schuebel la remarcile pesimiste ale spicherului legislativului, Marian Lupu, care susţine că UE impune condiţii complicate pentru liberalizarea vizelor.

Ieşirea lui Shuebel este practic prima manifestare concretă a unui oficial european care contrazice politicienii din cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană, mai ales într-un mod atât de tranşant şi personalizat. Într-un interviu pentru Info-Prim Neo [1], şeful Delegaţiei UE l-a contrazis fără rezerve pe Marian Lupu, explicând că autorităţile de la Chişinău, printre care se numără şi democraţii, au convenit asupra unor angajamente. Contra-argumentele lui s-au referit şi la evoluţia pozitivă în problema liberalizărilor, fapt ce a contrastat puternic cu perspectiva nefastă proiectată de Lupu.

După toţi parametrii, afirmaţiile lui Schuebel arată că Bruxellul este deranjat de retoricile confuze şi duplicitare ale anumitor componente ale AIE. Dacă până la alegerea preşedintelui ţării, europenii se abţineau de la formulări critice, atunci în prezent se operează cu expresii clare lipsite de sensuri acunse. Mai mult, europenii sunt tot mai dispuşi să pună presiuni publice asupra guvernanţilor inconsecvenţi, care deşi fac parte din Alianţa pentru Integrare Europeană, împiedică realizarea unui parcurs european liniar. (mai mult…)

Legea anti-discriminare – testul adevărului pentru AIE-2

aprilie 3, 2012

Capitolele dialogului privind regimul facilitat de vize se închid rând pe rând și toata atenția se concentrează asupra legii anti-discriminare, de care nu o singură dată s-au dezis liderii Alianței, ca dracul de tămâie. Campioni la dezaprobarea legii sunt democrații și liberalii, care au abandonat discursul public referitor la acest subiect, de teama că își vor prejudicia imaginea. Criza instituțională și nealegerea președintelui punea cu adevărat presiune asupra guvernării, atentă la orice mișcare deoarece înțelegeau că exista riscul unor anticipate, la care electoratul nu ar fi cruțat pe nimeni. Acum însă au intrat într-o fază de stabilitate, de aceea, pot folosi momentul propice pentru a declanșa reforme ireversibile. Dacă vor pierde această oportunitate pentru a demara procese irevocabile, atunci vor pierde așii puterii, cu care s-au obișnuit să fluture în timpul guvernării sale.

Legea anti-discriminare și biserica (mai mult…)

Repoziționarea lui Plahotniuc și „cadoul” pentru Godea

martie 28, 2012

În luna mai 2011, am lansat trei scenarii despre „renașterea politică” a ex-ong-istului și unuia dintre liderii PLDM, Mihai Godea  (Trei scenarii despre motivul “răzvrătirii” lui Godea), cea mai plauzibilă fiind ipoteza despre manevrele politice ale omului de afaceri Vladimir Plahotniuc. Iar recenta migrație masivă din Partidul Democraților către partidul lui Godea vine să întărească supoziția lansată acum un an.

Scopul lui Plahotniuc

Faptul că peste 30 de consilieri raionali, pe neașteptate, părăsesc rândurile democraților, trezește nedumeriri cel puțin din două motive. Primo, președintele țării a fost ales, iar stabilitatea instituțională asigură campanii electorale noi într-un viitor mai îndepărtat, chiar dacă PCRM promite căderea guvernării până la finele lui 2012. Secundo, (mai mult…)

Se poate alege preşedintele ţării şi fără Lupu, chiar în baza Acordului AIE-2

august 25, 2011

Partidele de la guvernare obişnuiesc să facă referinţă la „Acordul de constituire şi funcţionare a Alianţei pentru Integrare Europeană – 2”, în special liberalii şi democraţii, garantându-şi astfel viabilitatea principiilor de partajare a funcţiilor de conducere în stat. În realitate, nici Acordul şi nici conţinutul acestuia nu a reprezentat niciodată un cadrul „convenţional”, fiind din contra un document „de conjunctură”. Numeroasele metehne descrise anterior („Acordul de constituire al AIE-2 – un document fragil şi “anchilozat””) s-au manifestat pregnant în timp, iar forţele politice principale au făcut uz doar de prevederile comode din documentul dat. Valorile şi principiile vociferate de fiecare dată de unii exponenţi ai coaliţiei de guvernare au devenit ostatice constante ale ambiţiilor şi jocurilor politice de la lansarea AIE-2 şi până în prezent. Transparenţa, consensul şi caracterul consultativ al relaţiilor între partenerii de coaliţie [1] au fost deseori viciate. Pentru că documentul nu impune nicio măsură punitivă sau coercitivă pentru părţile semnatare, fiecare din cele trei componente au deviat cu uşurinţă de la aceste valori invocând motive subiective corelate la necesităţile interne şi de grup ale partidelor.

Aceleaşi principii de funcţionare ale Alianţei consfinţite în documentul primar au fost trecute cu vederea în condiţiile unei competiţii acerbe dintre cele trei partide pentru impunerea în raportul de forţe de vârf, suferind cel mai mult principiul „consensualităţii” şi aspectul consultativ la luarea deciziilor în interiorul Alianţei.

Respectarea selectivă a Acordului creează totodată o „fereastră de oportunitate” pentru alegerea preşedintelui. Or, în concordanţă cu prevederile acestuia partidele convin să se angajeze în mod egal la alegerea preşedintelui, apelând la „iniţiative rezonabile” „consensual acceptate”. [2]

În situaţia în care partajarea funcţiilor programată iniţial de componentele AIE-2 nu mai corespunde contextului politic actual, liderii PDM şi PL trebuie să admită posibilitatea examinării „iniţiativelor rezonabile” prezentate de partenerul lor – PLDM, împreună indentificând o soluţie necesară pentru rezolvarea problemei petrificate de câţiva ani. Anume „iniţiativa rezonobală” pentru alegerea preşedintelui poate scoate din impas ţara, salvând actuala guvernare de alegerile anticipate, dar şi de o eventuală dezaprobare din partea publicului extrem de principial şi revanşist. (mai mult…)

Filat nu merită „premiul pentru Libertate”, iar Lupu trebuie să se abţină de la politica externă

iunie 3, 2011

Politica externă rămâne în continuare „colacul de salvare” și o platformă de acțiune pentru politicienii moldoveni disperaţi şi derutaţi de trenarea politică şi socio-economică, de care nu pot nicidecum scăpa, inclusiv din cauza impotenţei de a scoate la capăt cu alegerea preşedintelui.

Unii lideri ai Alianţei privesc spre Vest, alții și spre Est. Astfel, Ghimpu se uită spre Bucureşti; Filat – spre mai multe capitale europene, inclusiv Bruxelles, Berlin şi mai nou Paris; iar Lupu încearcă să se determine oscilând între Vest şi Est. Anume din cauza pendulării sale geopolitice, liderul democrat, prin cumul spicher de legislativ şi preşedinte interimar, devine vulnerabil în materie de identificare a unor vectori externi statici. Cel mai recent caz, când Lupu a declarat că Italia este „partenerul strategic” al Moldovei în procesul de integrare europeană, a arătat cât de rău stă unul din pilonii actualei guvernări la capitolul relaționarea cu partenerii europeni.

Cum poate fi Italia unul din actorii centrali ai integrării europene moldoveneşti şi de ce Lupu a decis să retrogradeze România, Lituania, Polonia sau alte ţări din ultimul val de extindere al UE, care cu adevărat susţin nu doar integrarea europeană a Moldovei, dar şi aderarea acesteia la comunitate. Cât de justificat este ca el să dea Italiei un asemenea „statut” şi asta doar pentru că moldovenii lucrează sârguincios şi contribuie la economia italiană, după cum recent a recunoscut ambasadorul italian la Chişinău, Stefano de Leo? Răspunsurile sunt evidente, căci spicherul a încurcat iţele încercând să fie mult prea pro-european şi diplomatic. Italia mai degrabă este aliatul Rusiei, decât al R. Moldova, şi asta nu doar datorită prieteniilor lui Berlusconi cu liderii ruși Putin și Medvedev, ci pentru că sunt intersectate sfere și interese economice puternice (în special în sectorul energetic). De aceea, indiferent de gradul de măgulire al retoricii lui Lupu, Roma nu poate deveni nici mai puţin, nici mai mult „partener strategic” al RM în domeniul integrării europene. Această misiune este atribuită României, iar după schimbările de la Chişinău şi plecarea nedefinitivă a comuniştilor – acceptată şi încurajată de majoritatea cancelariilor europene.

După această ipostază de confuzie, liderul PDM trebuie să-şi ajusteze retorica pentru a nu crea complicaţii de percepţie din partea partenerilor cu adevărat strategici ai RM în calea spre integrare europeană, referindu-ne nu doar la România, dar şi alte state implicate activ în susţinerea acestui parcurs – Polonia, Lituania, Letonia, Ungaria, Cehia etc.

O altă situaţie jenantă legată de agenda externă în care este cramponată R. Moldova şi unii lideri politice moldoveni este decizia de a acorda „Premiul pentru Libertate” lui Vlad Filat. Pe lângă premierul moldovean, premiul va fi decernat senatorului american John McCAIN, Ministrului de Externe al Poloniei Radoslaw SIKORSKI, precum şi unor lideri ai mişcărilor democratice din Belarus şi Egipt. Penibil, dar nimeni nu poate lămuri cu ce Filat este mai bun decât Ghimpu sau Urecheanu, care reprezintă partidele implicate indirect în evenimentele din aprilie 2009, dacă într-adevăr aceasta a motivat pe Consiliul Atlantic al SUA să nominalizeze pe cineva din Moldova. În acest caz, pare straniu că premierul moldovean este premiat după doi ani de la evenimentele date. În linii generale, premiul se oferă personalităţilor marcante care au contribuit substanţial la promovarea valorilor democratice în lume.

Este oare Filat o persoană de acest calibru? Pentru ce merite el a fost nominalizat? Cine a promovat candidatura lui? Şi pentru ce s-a făcut aceasta?

De la bun început trebuie să recunoaştem că Filat nu se încadrează în categoria „martirilor” pentru libertate, fiind incomparabil cu liderii politici din Egipt sau Belarus, care şi-au pus viaţa în pericol sau riscă în continuare. De asemenea, sub conducerea lui Filat, drepturile omului şi libertăţile devin „carte de schimb” în dialogul cu Biserica, care vor să păstreze status-quo-ul discriminărilor faţă de musulmani şi minorităţile sexuale. Tot Filat era pregătit să dea instituţiile şcolare pe mâna clericilor creştin-ortocşi. Toate acestea ar trebui din contra să-l descalifice pe şeful PLDM, dar nicidecum nu să-l avanseze până la un premiu atât de prestigios, la care el nu are acum niciun drept moral. Mai degrabă, acest premiu ar trebui să-l primească nişte bloggeri curajoși din Tunisia, unde a început „primăvara arabă” care a nimicit și sugrumă regimuri dictatoriale din Africa de Nord și Orientul Apropiat.

Totuşi, împreună cu Sikorski şi McCaine, Filat va merge la „Forumul Global Wroclaw 2011” pentru a fi premiat de rând cu personalităţi, care cu adevărat au contribuit la promovarea libertăţii la nivel regional  sau internaţional. Astfel, сomunitatea de lideri din cadrul Atlantic Council, nu fără de ajutorul lobby-ului ambasadei moldovenești de la Washington și alte cercuri de influență, doresc să investească din greu în imaginea lui Filat, care pare cel mai serios și credibil reprezentant al elitei politice de la Chișinău. În mod evident, Filat nu este apreciat pentru rezultate majore în reformarea sistemului moștenit de la comuniști, ci pentru ceea ce ipotetic este capabil să facă. De asemenea, această decernare vizează realitățile politice din Moldova, cu accentul pe depășirea crizei politice. Nu este exclus faptul că, americanii anticipează astfel o alianță dintre PLDM și comuniști, țintind opinia publică asupra lui Filat și consolidând angajamentele acestuia pentru menținerea AIE-2.

În ciuda faptului că prin ridicarea premiului de către Filat va putea fi reabilitată imaginea R. Moldova, șifonată după guvernarea comunistă și violențele din aprilie 2009, din punct de vedere meritocratic niciun lider moldovean nu este vrednic să ia „premiul pentru libertate”.

 

 

 

 

PDM „plagiază” PLDM-ul sau acționează la unison cu PL?

martie 15, 2011

Preluat de JURNAL.MD, UNIMEDIA, HOTNEWS.MD

Manevra democraților ilustează cât de strânsă este concurența ce domină în cadrul Alianței pentru Integrare Europeană. Prezentată ca inițiativă a Partidului “Moldova Unită — Единая Молдова” (PMUEM), discuția despre intrarea formațiunii lui Țurcan în componența PDM are multe în comun cu inițiativele recente demarate de PL și PLDM cu alte partide extra-parlamentare. Se impune întrebarea dacă PDM a planificat această „extindere” (împreună cu PL) sau totuși a fost nevoit să reacționeze la acțiunile partenerilor de coaliție, concentrați pe pregătirile pentru alegerile locale.

Potrivit informației prezentate de PDM, partidul lui Țurcan, cu ale sale  22 de organizații teritoriale, ar fi inițiat negocierile pentru fuzionarea cu PDM pe 15 martie, după elucidarea aranjamentelor PL-MAE (vezi: Liberalii “au înghiţit” MAE-ul lui Untilă) și PLDM-AMN (vezi:De ce AMN “fuge” la PLDM?). Oferta PMUEM este modestă, cuantificată în 4500 de membri, dintre care doar 50% fac parte din activul funcțional al formațiunii. Starea internă a acestei formațiuni este și mai deplorabilă. Or, formațiunea se confruntă cu o criză instituțională acută, fiind în absența unei concepții de dezvoltare și a unei conduceri active. De asemenea, PMUEM este în derută înaintea alegerilor locale. Involuțiile din interiorul acestui partid arată cu certitudine probleme grave legate și de subfinanțare. În pofida stării amorfe și a dezordinii din micro-partidul lui Țurcan, populat de foști comuniști sau „subalterni” ai PCRM, democrații iau în serios varianta fuziunii.

Personal liderul PDM, Marian Lupu, și tutorele lui, Vlad Plahotniuc, nu au ce reproșa lui Țurcan și ex-comuniștilor, care în perioada 2009-2010 au părăsit PCRM. Afinitățile politice și colaborarea anterioară sunt mai mult decât destule pentru a integra PMUEM-ul în amalgamul PDM. Astfel, ponderea susținătorilor lui Lupu și Plahotniuc va crește, lărgindu-se terenul pentru manipulațiile lor în interiorul partidului. Viziunile lui Lupu și Țurcan vizavi de evenimentele din 7 aprilie și convingerea lor că totuși a avut loc un soi de tentativă de lovitură de stat dovedesc de asemenea un nivel de proximitate și compatibilitate dintre aceștia. (mai mult…)

Rusia cointeresată în depășirea crizei politice din R.Moldova?!

ianuarie 31, 2011

Preluat de HOTNEWS.MD

Trei din 4 partide reprezentate în legislativ au fost selectate de partea rusă pentru a evalua îndeaproape starea în care se află politicul moldovenesc. La întâlnirea cu ambasadorul rus, Kuzimin Valeri au fost admise PLDM, PDM și PCRM, considerate adevărate centre de putere în actuala configurație politică. Ghimpu și formațiunea lui a fost exclusă din compania respectivă [1]. Ponderea liberalilor nu le-a permis să spere la o anumită atenție din partea Moscovei, cu atât mai mult, că predispoziția rușilor în legătură cu această grupare politică este puternic marcată de ziua „ocupației sovietice”, animată și menținută în stare incandescentă de către Ghimpu, în pofida verdictului negativ al Curții Constituționale. Prin urmare, eliminarea PL-ului din manevrele de tatonare a terenului politic moldovenesc, inițiate de Moscova, denotă și o dorință a acesteia de a-l descalifica, izolându-l indirect de celelalte două partide din Alianța pentru Integrare Europeană.

Întrebările care rezultă din această situație sunt următoarele: vrea Rusia să separe componentele AIE2 una de cealaltă, ce scop urmărește aceasta marginalizându-i pe liberali și care este rostul comuniștilor în aceste ecuații? (mai mult…)


%d blogeri au apreciat: