Putin l-a ignorat pe Timofti la Moscova. Motivele sunt vechi

Foto: kremlin.ru

Reuniunea informală a şefilor de state CSI la Kremlin a elucidat o prestaţie slabă şi lipsită de confidenţă a preşedintelui moldovean, dar şi o ignoranţă vizibilă din partea Moscovei.

Întâlnirea informală de la Kremlin a fost pur formală pentru Nicolae Timofti, care la întoarcere s-a putut lăuda doar cu un comunicat despre întrevederea cu preşedintele azer, Ilham Aliev [1]. Preşedinţia de la Chişinău nu a apreciat în niciun fel rezultatele vizitei lui Timofti la Moscova. Această tăcere este explicabilă dacă ne reamintim că preşedintele moldovean nu are experienţă diplomatică, mai ales în relaţionarea cu Moscovei. Comparativ cu liderii europeni care l-au tratat pe Timofti cu indulgenţă şi înţelegere, se pare că Putin a fost mai distant şi mai puţin primitor.

Noul-vechi lider rus nu şi-a dat interesul nici măcar pentru o simbolică întrevedere cu preşedintele moldovean, dezaprobat de opoziţia comunistă şi folosit pe post de „preşedinte de carton” de către Alianţa pentru Integrare Europeană.

La Moscova, Putin s-a întâlnit aparte cu liderii Ucrainei, Uzbekistanului, Tadjikistanului, Kazahstanului şi Kîrgîstanului (VEZI Captura 1). A fost un grup de state CSI ai căror lideri au fost lipsiţi de atenţia individuală a conducătorului rus (Belarus, Armenia, Azerbaidjan, Turkmenistan), dar spre deosebire de acestea, ale căror lideri menţin neîntrerupt legătura cu Moscova timp de 2, 5 sau mai mult de 10 ani (Alexsandr Lukaşenko, Ilham Aliev sau Serj Sargsean), Timofti este un produs nou al politicii moldoveneşti.   

Timofti merge la Putin. Încercare sau provocare?

Preluat de 24H.md

În curând, nou alesul fost preşedinte rus, Vladimir Putin, va fi învestit în funcţie, din care va continua să exercite influenţa asupra vecinătăţii sale imediate, din care face parte şi Republica Moldova. Cu acest prilej, la Moscova vor fi adunaţi şefii statelor CSI, iar o invitaţie a fost adresată şi preşedintelui moldovean, Nicolae Timofti, transmisă via Dmitri Rogozin.

Ce vrea Putin de la Timofti?

Momentul este oportun pentru (re)stabilirea dialogului bilateral, deteriorat grav după interimatul liberalului Mihai Ghimpu şi rămas în suspans pe durata democratului Marian Lupu. Astfel, Ghimpu a căpătat un loc fruntaş printre principalii inamici ai statului rus în percepţia presei moscovite. În timp ce, Lupu a avut o poziţie ezitantă, fiind însă tratat cu o doză de reticenţă la Moscova, din cauza eşecului în cursa lungă şi anevoioasă pentru preşedinţia ţării. Rezultatul acestor comportamente ale preşedinţilor interimari a determinat o perioadă de repaus şi de tăcere în cabinetul preşedintelui rus, exceptând reacţiile dure la mişcările lui Ghimpu. Mai mult decât atât, din cauza prelungirii crizei politice, Moscova a contat pe filiera executivă, adică a premierului moldovean, iar relaţia cu Moldova a fost îngustată la subiecte strict economice şi sociale.

Deşi preşedinţia sub Timofti este una stabilă, aceasta este compromisă politic, deoarece nu este recunoscută în continuare de opoziţia comunistă, considerată o forţă pro-rusească, alături de socialiştii lui Dodon. Cu toate acestea, Putin vrea să-l testeze pe preşedintele moldovean, iar în baza portretului psihologic desenat să-i aplice tactica potrivită pentru a-l ţine în câmpul de gravitaţie rusesc. Ademenirea lui Timofti este tentantă, având în vedere autonomia

Cine „se rușinează” să publice mesajul de felicitare adresat de Medvedev lui Timofti, Moscova sau Chișinăul ?

Comunitatea de experți de la Chișinău s-a grăbit cu concluzia că Nicolae Timofti este acceptat atât de Moscova, cât și de Occident. Această convingere s-a bazat pe mesajele șefilor de state și de guverne transmise noului președinte al Republicii Moldova, reproduse activ de mass-media autohtonă. Dar nici până acum nu găsim o confirmare univocă a compatibilității lui Timofti în relație cu Rusia.

Timofti sub semnul întrebării la Moscova?

După 9 zile de la alegerea președintelui și 2 zile de la învestitura președintelui moldovean lipsesc dovezi că Moscova l-ar fi aprobat. Tradițional, un prim semnal de aprobare are loc via un mesaj de felicitare nominalizat, care însă nu poate fi identificat pe pagina oficială a Kremlinului (la ziua scrierii articolului 25.03.2012, deși a fost publicată retroactiv la data de 26 martie), cu toate că presa de la Chișinău a mediatizat pe larg o adresare din partea lui Dmitri Medvedev.

Importanța minoră a evenimentului putea fi cauza omiterii mesajului adresat lui Timofti de pe agenda electronică oficială a președintelui rus, unde de altfel găsim felicitarea lui Medvedev pentru nou alesul președinte german – Joachim Gauck [1]. Însă cum se explică absența acestui mesaj pe site-ul președinției Republicii Moldova, care anunță recepționarea unor felicitări din partea unui grup de state, printre primele prezentate pe pagina oficială fiind cele transmise de Turcia, Georgia, Belarus [2].  Pe 21 martie, la acestea s-au alăturat Polonia [3], Italia [4], Germania, Kazahstan și Uzbekistan [5].

Rusia fie a transmis un mesaj mai puțin oficial intepretat invers de factorii de decizie de la Chișinău, fie atât Moscova cât și Chișinăul „se rușinează” să prezinte mesajul, prin care de fapt, un stat străin legitimizează și aprobă oficial învestirea unui conducător de țară. Reținerea dată este substituită cu vocea Bisericii Ortodoxe Ruse care l-a felicitat printre primii pe Nicolae Timofti. Dar această înlocuire de roluri și ieșirea bisericii ruse în prim plan, în locul structurilor laice centrale, este contrariată de faptul că mesajul de felicitare nu venit din numele mitropolitului Kiril, ci al clerului din eșalonul secundar [6].