Cum să facem ca UE să combată mai eficient propaganda rusească?

Zilele trecute, eurodeputatul român Andi Cristea a lansat ideea de a fortifica capacitățile de comunicare ale Delegațiilor UE în țările care au semnat Acorduri de Asociere cu UE, inclusiv Republica Moldova. Propunerea dată reînvie dezbaterile despre influența mediatică puternică a Rusiei în regiune şi capacităţile de comunicare limitate ale UE.

Presiunile mediatice din partea Rusiei

Ocupat cu soluţionarea crizei financiare, criza refugiaţilor, agresiunea Rusiei asupra Ucrainei şi cu alte dosare internaţionale, Bruxelles-ul nu reuşeşte să promoveze „modelul european” şi nici măcar să-l protejeze de războiul propagandistic rusesc. Dar, pe lângă neajunsurile evidente ale UE în materie de comunicare, Rusia exploatează la maxim şi fără oboseală orice pas greşit făcut de europeni pe dimensiunea politică. În acest sens, sprijinul îndelungat şi slab condiționat, oferit de către UE guvernelor pro-europene, dar profund corupte, serveşte în calitate de argument anti-UE, folosit activ de Rusia şi agenţii săi mediatici (televiziuni, posturi radio, pagini web, jurnalişti ruşi, dar şi moldoveni).

Europenii sunt supărați pe economie și pe UE. Cum sunt afectați moldovenii?

capreform.eu

Europenii apreciază negativ situația economică din țările lor. Potrivit celui mai recent Eurobarometru [1], doar 1/4 dintre europeni sunt mulțumiți de performanțele înregistrate de economiile naționale. În lista europenilor optimiști Suedia și alte țări nordice se situează pe primul loc, în timp ce Spania, Cipru, Portugalia, dar și Bulgaria, se află de cealaltă parte a axei ce măsoară sentimentele cetățenilor față de economiile europene. Dezamăgirea domină și în rândul croaților, care au acordat cele mai mici note economiei naționale, în pofida sentimentelor pozitive produse pe fundalul aderării țării la UE.

Nesiguranța economică poate fi justificată dacă privim peste problemele care îngrijorează europenii. În vârful agendei regăsim șomajul, situația economică și

Moldovenii și criza din Europa

Preluat de UNIMEDIA

Tot mai multe semne că economia paralizată a Europei este departe de vreun stadiu preliminar de recuperare. Ţările europene una după alta cad pradă recesiunii economice, cauzate de măsurile de austeritate impuse pentru nivelarea urmelor unor deficite bugetare imense şi politici sociale risipitoare.

Moldovenii şi povara europenilor

În timp ce guvernele tind să reînvie economiile naţionale, populaţia se opune cu înverşunare măsurilor de economisire, iniţiate pentru a tempera datoriile naţionale şi a găsi resursele ce pot resuscita economia. Bineînţeles, principalele victime ale soluţiilor de austeritate sunt categoriile social vulnerabile şi beneficiarii politicilor sociale extrem de blânde din trecut. Dar dacă originea problemelor economice este de ordin fiscal şi bugetar, având la bază populismul exacerbat al politicienilor, atunci remediile sunt formulate şi puse în circulaţie pe spinarea şi din buzunarele cetăţenilor europeni. Conştientizarea acestei realităţi vitrege generează impulsuri şi turbulenţe sociale, mobilizând populaţia în jurul unor epicentre de protest.

Împreună cu populaţia originară dintr-o ţară europeană (Spania, Portugalia, Irlanda, Italia sau Grecia) tot mai nemulţumită de condiţiile socio-economice convieţuiesc grupurile de imigranţi, printre care şi mulţi moldoveni. Ultimii aşteaptă deznodământul dramei prin care trec ţările în care aceştia şi-au găsit refugiu, salvare de sărăcia din Moldova, dar şi surse de venit pentru depăşirea dificultăţilor materiale din patrie. Acum, imigranţii moldoveni din îndatoratele sau deficitarele Grecie, Italie, Spanie, Portugalie sau Irlandă, urmăresc cu atenţie mişcările sociale care au loc nivelul comunităţilor lor. În ambianţele pline de tensiune socială în ascensiune, viruşii intoleranţei, discriminării şi excluziunii se răspândesc cu viteză, devenind arme în mâinile grupările extremiste şi naţionaliste. De aceea, moldovenii ca şi imigranţii de alte naţionalităţi simt dacă nu o ameninţare indirectă la stabilitatea căpătată în noile “patrii”, atunci cel puţin un disconfort apăsător şi deranjat pentru o viaţă liniştită, deşi îndepărtată de casă, copii, rude etc. Posibil, moldovenii trecuţi prin greutăţi majore în Moldova, dau o însemnătate mai mică proceselor inflamatorii care au loc la nivelul opiniilor publice europene. Insulele de imigranţi trăiesc compact, iar provocările prin care trec gazdele lor sunt trate ca noi provocări, ce par a fi minuscule comparativ cu greutăţile suportate în Moldova.

Moldovean versus European

Opoziţia bielorusă etichetată la Bruxelles drept „adevăratul câştigător” al alegerilor din decembrie 2010

Pentru EUROPA.MD

Reprezentanţii opoziţiei sunt adevăraţii câştigători ai alegerilor prezidenţiale din decembrie 2010, a declarat preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, miercuri, 12 ianuarie, după întâlnirea cu liderii opoziţiei bieloruse. Mulţi dintre aceştia au participat la protestele post-electorale în legătură cu desfăşurarea defectuoasă a scrutinului, câştigat din nou de Aleksandr Lukaşenko.

Parlamentul European solidar cu opoziţia bielorusă

Jerzy Buzek a salutat opoziţia bielurosă, nuanţând importanţa prezenţei acesteia în Parlamentul European, unde cei 8 reprezentanţi ai forţelor democratice din Belarus au participat la o reuniune specială a Comisiei pentru Afaceri Externe, dedicată evoluţiei politice din această ţară.

„Această zi este una specială pentru Parlamentul European. Este ziua Belarusului”, a spus Buzek întâmpinând liderii opoziţiei democratice şi societăţii civile din Belarus.

„Ei sunt adevăraţii învingători ai recentelor alegeri.”, a subliniat şeful legislativului european, exprimându-şi solidaritatea faţă de poporul bielorus. În acest, Buzek şi alţi eurodeputaţi prezenţi purtau în semn de solidaritate eşarfe „alb-ruşu-alb”, care reprezintă simbolul opoziţiei democratice din Belarus.

Revolta „de gheaţă” de la Minsk versus Chişinău aprilie 2009

Preluat de HotNews.md

Alegerile din Belarusul „liniştit” au captat atenţia opiniei publice internaţionale, demonstrând nu doar continuitatea regimului lui Luşenko, dar şi o incapacitate cronică a segmentelor democratice ale societăţii beloruse de a schimba starea lucrurilor.

Opoziţia politică din această ţară nu a reuşit să transforme mediul extern neprietenos „ultimului dictator din Europa” în stimulenţi pentru mobilizarea societăţii, care în condiţiile existente a votat în proporţie de 80 la sută pentru vechiul lider de ţară.

Respins în Est şi criticat în Vest, Lukaşenko a manipulat abil cu constrângerile exogene, folosindu-le pentru a păstra coeziune în rândul electoratului fidel lui. Spre deosebire de alegerile precedente, apreciază observatorii OSCE, scrutinul de duminică (19 decembrie, 2010) a fost precedat de un mediu electoral mai liber în privinţa accesului opoziţiei la sursele media, înregistrarea candidaţilor electorali, colectarea semnăturilor etc. Chiar dacă „fraude directe” nu au fost înregistrate, alegerile nu pot fi considerate „libere şi corecte” [2], consideră unii observatori OSCE.

După modelul protestelor post-electorale din alte ţări post-sovietice, a acţionat şi opoziţia belorusă, nemulţumită de victoria controversată, oricum prognozabilă, a actualului preşedinte. Manifestările au început îndată după pronunţarea rezultatelor preliminare. În lipsa unor probe privind „falsificarea alegerilor”, opoziţia a adunat în centrul capitalei în jur de 30.ooo de persoane. Mulţimea a fost condusă de candidaţi la alegerile prezidenţiale, care au dezaprobat vehement modul de desfăşurare a alegerilor şi au cerut re-organizarea lor.

Moldova, cetăţenia română şi temerea europeană

Pentru AZI.MD, preluat de FLUX

Presa europeană abordează tot mai intens chestiunea cetăţeniilor române obţinute de populaţia Republicii Moldova. Valul de nemulţumiri exprimate anterior în câteva reviste britanice a continuat în mass-media germană, cu articolul publicat în renumitul „Der Spiegel”.

De această dată, rezonanţa a luat proporţii de altă natură, pentru că a fost învinuită direct România care ar ajuta moldovenii să ajungă „în paradisul economic european”, acordând în masă cetăţenii române. Alte acuzaţii sunt adresate preşedintelui român, Traian Băsescu, etichetat drept adept al „României Mari”, dar şi politicienilor moldoveni denumiţi de „Der Spiegel” – promotori ai „unionismului”. Din articol se subînţelege că anume datorită relaţiilor speciale existente între Bucureşti şi elita politică filoromână de la Chişinău „a fost accelerată ofensiva de naturalizare realizată de statul român în ţara vecină”. În opinia ziarului german, problema cetăţeniei române trebuia să fie hotărâtă în baza unor referendumuri sau a unor acorduri cu Bruxelles, Paris sau Berlin. Mai este amintită „oboseala UE”, care nu opreşte „lărgirea acesteia pe furiş spre Est” cu ajutorul acţiunilor întreprinse de România.

Realităţile europene şi cetăţenia română

În statele europene este în creştere numărul instituţiilor media, ce induc opiniei publice europene ideea unei posibile „invazii” a populaţiei din Europa de Est. Printre principalele cauze invocate este menţionată politica prea liberală de acordare a cetăţeniei pentru populaţia din ţările din vecinătate, în special din R. Moldova.

Într-adevăr începând cu 2009, accesibilitatea cetăţeniilor române a sporit considerabil. Rolul central în facilitarea acestui proces îl are Traian Băsescu şi partidul condus de el. Conlucrarea armonioasă dintre cele două ramuri ale executivului românesc a contribuit la aprobarea unei serii de amendamente la legislaţia naţională în acest domeniu. Datorită înfiinţării Agenţiei Naţionale de Cetăţenie, funcţională din ianuarie 2010, a fost posibilă reducerea perioadei de procesare a solicitărilor până la 5 luni. Birourile teritoriale pentru cetăţenie din Iaşi, Timişoara, Galaţi, Suceava şi Cluj-Napoca, împreună cu consulatele româneşti deschise pe teritoriul R. Moldova, la Bălţi şi Cahul (eventual şi la Cahul), au accelerat la maximum procesul de acordare/redobândire a cetăţeniei române. În asemenea ritmuri se prognozează oferirea a 10.000 de paşapoarte lunar pentru cetăţenii moldoveni.

Cine complotează împotriva României în privinţa cetăţeniilor române pentru R.Moldova?

Publicat in cotidianul national „TIMPUL” (editia de vineri, 23 iulie, Nr. 135)

În timp record, autorităţile române au devenit cel mai „criticat” stat european, pentru că acordă cetăţenii „cu duiumul” moldovenilor disperaţi. Uimeşte sincronizarea cu care reprezentanţii presei europene au lansat articole defăimătoare împotriva Bucureştiului. Alte suspiciuni trezesc faptul că „critica europenilor” este de provinienţa statelor care prietenesc „la cătăramă” cu Federaţia Rusă (Germania şi Italia) sau care posedă pârghii de a influenţa deciziile la nivel european (Marea Britanie).

Germania nu face „târguri” cu Rusia pe marginea problematicii transnistrene şi a liberalizării vizelor

Teza vehiculată în presa locală despre posibilul „pact” ruso-german, care ar prevedea cedări în reglementarea transnistreană din partea ruşilor pentru dreptul la libera circulaţie în Uniunea Europeană, este în măsură egală inventantă cât şi totalmente eronată. Relaţiile economice şi comerciale dintre Rusia şi principalul său partener european Germania  stau de o parte de politica externă şi de securitate. Asta pentru a nu afecta interesele economice prioritare ale ambelor părţi, mai ales în contextul „parteneriatului de modernizare UE-Rusia”, în care Germaniei îi revine rolul central.

Germania a rezistat presiunii americane

Câteva zile în urmă diplomaţia europeană, în frunte cu Germania, a reuşit să-şi impună punctul de vedere la summitul G20, organizat în Canada. Europenii au fost mai solidari ca niciodată, iar americanii nu au reuşit să-i determine să renunţe la amplele programe de austeritate, planificate pentru viitorii ani. Germania alături de Franţa au reuşit să convingă şi alte state din cadrul G20 că „austeritatea” în Europa este „arhi-necesară”. Vocile lor au fost auzite, fiind consemnate şi în comunicatul final emis la încheierea reuniunii.

Reglementarea transnistreană nu va împiedica liberalizarea vizelor cu UE

Pentru AZI.MD

Lansarea negocierilor privind liberalizarea vizelor cu Uniunea Europeană trebuie să aibă loc la 15 iunie curent. În momentul de faţă, Chişinăul exprimă mult optimism în legătură cu obţinerea cât mai curând a „foii de parcurs”, realizarea căreia va deschide calea spre circulaţia liberă a cetăţenilor moldoveni în spaţiul european.

Dispoziţia guvernării liberal-democrate derivă de la susţinerea politică accentuată pe care au manifestat-o până acum partenerii europeni. Într-adevăr, factorii de decizie la nivel european au fost generoşi cu guvernarea liberal-democrată (finanţare de peste 500 mln. euro; Misiunea UE de experţi în politici publice; iniţiativa Germania-Rusia în vederea soluţionării conflictului transnistrean etc.), în condiţiile deziluziei faţă de „proiectul european”, girat de fosta conducere „oranjistă” din Ucraina, dar şi a implementării tergiversate a prevederilor Tratatului de la Lisabona şi depăşirea poverilor economice şi sociale exorbitante gestionate anevoios de statele membre. Indiferent de perioada critică traversată de UE, relaţiile cu R. Moldova sunt în continuă ascensiune. Mulţi oficiali şi persoane din mediul de experţi condiţionează interesul UE faţă de R. Moldova de mitologia evenimentelor din aprilie 2009. În realitate, rolul „catalizator” în relaţiile cu Bruxelles-ul revine voinţei politice consecvente demonstrată până acum de conducerea moldovenească.