Presa occidentală şi cea rusească despre protestele de la Chişinău: între dezinformare şi manipulare

Foto: pcnews.ro

În 2016, percepţia publică internă şi externă asupra protestelor anti-guvernamentale de la Chişinău a suferit schimbări esenţiale. Protestele şi taberele de protestatari nu mai sunt văzute separat. Fapt ce s-a întâmplat după ce Platforma Civică „Demnitate şi Adevăr” a îmbrăţişat ideea de contopire a protestelor cu forţele pro-ruse (Igor Dodon, Renato Usatîi), exclusă în totalitate în 2015. Aceasta a însemnat la fel preluarea de către Platforma Civică DA a riscurilor ce provin de la radicalizarea protestelor, care nu a fost niciodată exclusă de către Dodon şi Usatîi.

Fuzionarea protestatarilor a fost salutată de multe voci în Moldova, dar a generat interpretări eronate în exterior, atât în Vest, cât şi în Est. Astfel, multe instituţii media din Occident au citit greşit „esenţa protestelor” din 20 ianuarie, văzute de BBC, Euronews sau EuObserver drept proteste ale forţelor pro-ruse împotriva unui guvern pro-european. Aspect semnalat de publicul familiarizat bine cu realităţile moldoveneşti, sub presiunea căruia mesajul presei occidentale a fost corectat în cele din urmă. Pentru presa pro-guvernamentală de la Moscova, contopirea taberelor de protestatari a devenit un prilej inedit pentru alimentarea propagandei anti-americane şi anti-europeane. Produsele propagandistice ruseşti au fost însă, cu mici excepţii, tratate cu indiferenţă de către publicul moldovenesc din ţară şi din străinătate.

Obama sau Romney? Cine este mai favorabil pentru RM?

Foto: foxbusiness.com

Alegerile din SUA reprezintă un subiect important de pe agenda relațiilor internaționale, dominată de provocările generate de “Primăvara Arabă” și riscurile/dificultățile în domeniul securității în diferite regiuni ale lumii, produse de criza financiară internațională și de paralizia Uniunii Europene. Încadrată într-o realitate geopolitică cu o rază de manevră limitată, Republica Moldova este nevoită să țină cont de rezultatul prezidențialelor din SUA, anticipând scenariile relațiilor cu Washington-ul în funcție de afilierea politică a potențialului învingător.

După rundele de dezbateri în care cei doi candidați, Mitt Romney și Barack Obama, ultimul avansează în sondaje din unghiul de vedere al politicii externe. Unul din cele mai recente sondaje Ipsos/Reuters arată că actualul președinte îl depășește enorm pe candidatul republicanilor anume pe subiectele legate de politica externă, într-o proporție de 51%(Obama)-35%(Romney).

„According to a recent Ipsos/Reuters poll, voters believe President Barack Obama is stronger on foreign policy than Mitt Romney by 51-35 percent. The president also enjoys a 47-38 percent advantage on national security and has a 50-35 percent advantage on the war on terror.”

Încheierea procesului de retragere a forțelor americane din Irak și definitivarea agendei pentru retragerea din Afganistan, în paralel cu caracterul mai degrabă pacifist decât belicos al politicii externe americane, l-au recomandat pe liderul democrat drept adept al negocierilor și opozant al războaielor. Acest profil coincide cu preferințele votanților, pe fundalul intensificării dispozițiilor anti-SUA la scară globală și a orientării bugetului american în favoarea politicilor social-economice, împreună cu limitarea esențială a asistenței financiare externe.

Efectul alegerilor din SUA asupra RM

Ambasada SUA susține „NIT-ul” comunist

În premieră, unii parteneri externi ai actualei guvernări trag alarma pentru o cauză a PCRM. Subtil, dar oricum tranșant, ambasada americană a venit cu o reacție vizavi de retragerea licenței postului TV de opoziție „NIT”. Deși, târzie, dar atitudinea americanilor exprimă o clară dezamăgire față de abaterea Alianței de la principiul libertății presei și pluralismul de opinie. Mesajul părții americane confirmă că actuala putere aplică standarde duble și susține NIT-ul în calitate de  instituție media de opoziție (Vezi mai jos comunicatul Ambasadei SUA)[1].

Spre deosebire de europeni, se pare că americanii dezaprobă acțiunile Alianței împotriva comuniștilor, ce vizează actorii mass-media.

Cine „se rușinează” să publice mesajul de felicitare adresat de Medvedev lui Timofti, Moscova sau Chișinăul ?

Comunitatea de experți de la Chișinău s-a grăbit cu concluzia că Nicolae Timofti este acceptat atât de Moscova, cât și de Occident. Această convingere s-a bazat pe mesajele șefilor de state și de guverne transmise noului președinte al Republicii Moldova, reproduse activ de mass-media autohtonă. Dar nici până acum nu găsim o confirmare univocă a compatibilității lui Timofti în relație cu Rusia.

Timofti sub semnul întrebării la Moscova?

După 9 zile de la alegerea președintelui și 2 zile de la învestitura președintelui moldovean lipsesc dovezi că Moscova l-ar fi aprobat. Tradițional, un prim semnal de aprobare are loc via un mesaj de felicitare nominalizat, care însă nu poate fi identificat pe pagina oficială a Kremlinului (la ziua scrierii articolului 25.03.2012, deși a fost publicată retroactiv la data de 26 martie), cu toate că presa de la Chișinău a mediatizat pe larg o adresare din partea lui Dmitri Medvedev.

Importanța minoră a evenimentului putea fi cauza omiterii mesajului adresat lui Timofti de pe agenda electronică oficială a președintelui rus, unde de altfel găsim felicitarea lui Medvedev pentru nou alesul președinte german – Joachim Gauck [1]. Însă cum se explică absența acestui mesaj pe site-ul președinției Republicii Moldova, care anunță recepționarea unor felicitări din partea unui grup de state, printre primele prezentate pe pagina oficială fiind cele transmise de Turcia, Georgia, Belarus [2].  Pe 21 martie, la acestea s-au alăturat Polonia [3], Italia [4], Germania, Kazahstan și Uzbekistan [5].

Rusia fie a transmis un mesaj mai puțin oficial intepretat invers de factorii de decizie de la Chișinău, fie atât Moscova cât și Chișinăul „se rușinează” să prezinte mesajul, prin care de fapt, un stat străin legitimizează și aprobă oficial învestirea unui conducător de țară. Reținerea dată este substituită cu vocea Bisericii Ortodoxe Ruse care l-a felicitat printre primii pe Nicolae Timofti. Dar această înlocuire de roluri și ieșirea bisericii ruse în prim plan, în locul structurilor laice centrale, este contrariată de faptul că mesajul de felicitare nu venit din numele mitropolitului Kiril, ci al clerului din eșalonul secundar [6].

Biden se înşeală, Moldova nu este „o poveste”

Preluat de JURNAL.MD, Revista internaţională „ACUM”

Supoziţia că vizita lui Biden a fost gândită pe ultima sută de paşi a fost confirmată de modestul şi repetativul discurs, rostit în faţa a mii de oameni, silnic sau de bunăvoie atraşi în centrul celui mai important eveniment din istoria actualei guvernări (vezi: „Vice-președintele american ajunge (întâmplător) în R.Moldova…„). Desigur, pentru o ţară ca R.Moldova este important şi simplul fapt că un vice-preşedinte american ne onorează cu prezenţa sa. Dar la scanarea cuvântării lui Joe Biden observăm cât de împrăştiate şi fragmentate au fost gândurile lui. Astfel, de la integrarea europeană a R.Moldova şi problema transnistreană s-a ajus la rădăcinile actriţei Portman şi binecuvântarea „în pachet” a SUA şi Moldovei. Or, reieşind din semnificaţia epocală a acestui eveniment se impunea un alt gen de alocuţiune, posibil citită chiar de pe hârtie, dar una plină de mesaje veridice şi coerente, dar nu de „iluzii” despre o „Moldovă din basme”.

Vice-președintele american ajunge (întâmplător) în R.Moldova…

Vizita înaltului oficial american ne-a prins nepregătiți, autoritățile cârpind în ultimele clipe străzile deteriorate de timp, lipsă de bani și iresponsabilitate politică, încercând să imprime infrastructurii rutiere o imagine corespunzătoare unei capitale cât de cât „europene”. Lucrări de amenajare a traseelor pe care sosesc deobicei personalitățile politice străine reprezintă o practică obișnuită, dar niciodată nu a provocat atâta zarvă și incomodități pentru autorități și locuitorii capitalei. Sunt două ipoteze care explică această încurcătura în care a nimerit partea gazdă. Or, vizita vicepreședintelui american este într-atât de istorică că și pregătirile sunt extraordinare, fie al doilea om în statul american a hotărât în ultimul moment că ar trebui să ne viziteze. Oricare din aceste scenarii ar fi valabil, consecința este aceeași – criză de timp acută pentru administrația moldoveană.

Judecând strict după graba și lucrul de mântuială pe care îl îndeplineau drumarii, impuși să niveleze suprafețele itinerarelor alese pentru circulația cortegiului oficialului american, avem impresia că R.Moldova a prins trenul pe ultima sută de metri, reușind să convingă Washingtonul să ne includă în turneul diplomatic al vice-președintelui american. Recunoaștem însă că autoritățile de la Chișinău au depus eforturi mediatice pentru a prezenta vizita, cu adevărat istorică, a oficialul american de rang înalt drept ceva exclusiv și special pentru R.Moldova. Puțini oficiali, dar și formatori de opinie publică autohtoni, au subliniat acest aspect esențial, ce sugerează locul real al Moldovei în misiunea diplomatică a lui Joe Biden în Europa. 

De ce moldovenii arestati in SUA absenteaza pe agenda opiniei publice moldovenesti?

Tacerea asupra cazului cu studentii moldoveni inrolati in reteaua de „hackeri-infractori” dureaza cel putin 8 zile, de la mediatizarea evenimentului in presa internationala si cu anumita intarziere in cea autohtona. Guvernantii tac, la fel procedeaza si diplomatii nostri din Statele Unite. Curios, dar si presa autohtona se pare ca a luat apa in gura. Or, unii sunt intr-un gen  de cardasie cu autoritatile silentioase, indiferenta altora posibil decurge din angajamentul plenar in reflectarea campaniei electorale, care pentru o parte buna din societate este subiectul prioritar al agendei cotidiene.

Cu riscul de a deveni tinta atacurilor din partea sustinatorilor actualei guvernari sau a reprezentantilor unei parti a mass-media mai domoala, voi insista asupra unei serii de probleme, care s-au iscat dupa descoperirea retelei de „hacheri-infractori-studenti” in SUA.

Pentru inceput, trezeste nedumeriri activitatea Ministerului de Externe si a unor ambasade moldovenesti in strainatate in situatii critice, in special nivelul de transparenta si de operativitate in gestionarea crizelor.

Ce va obţine Chişinăul de la Washington?

Preluate de CUVINTENOI.RO

Odiseea lui Filat în SUA a culminat cu semnarea unei declaraţii politice, care, de acum încolo, va juca rolul de foaie de turnesol pentru constructul relaţiilor moldo-americane. În pofida faptului că această declaraţie nu face vreo referinţă la eventualele „relaţii strategice” dintre Chişinău şi Washington, conţinând expresii evazive inspirate din formulele diplomatice ordinare ( „au convenit să intensifice dialogul pe spectrul intereselor comune”), semnificaţia ei politică

Dialogul transatlantic al guvernării liberale

Fără îndoială vizita lui Filat în SUA are multiple semnificaţii atât pentru R.Moldova, cât şi pentru formaţiunea politică pe care aceste o reprezintă premierul moldovean, mai cu seamă în contextul eventualelor alegeri anticipate. În calitate de şef al executivului, el reuşeşte să lanseze un set de măsuri, care cel puţin la nivel declarativ, vor avea impact pe cât politic, pe atât şi economic.

[Comentariu] SUA şi Rusia le-au anunţat comuniştilor „verdictul”

Chiar dacă tardiv, totuşi, vocea oficială a Rusiei s-a făcut auzită. Tocmai în ziua validării rezultatelor finale de către CEC a avut loc întrevederea lui Voronin cu Ambasadorul rus la Chişinău, V. Kuzmin, la care s-a discutat situaţia post-electorală din RM şi viitorul relaţiilor moldo-ruse. Dacă la alegerile precedente, Preşedintele rus l-a felicitat pe Voronin a doua zi după scrutin (adică, la 6 aprilie), atunci de această dată comuniştii au rămas totalmente fără de susţinerea politică a Rusiei. Doar, observatorii CSI şi reprezentantul CEC-ului rusesc au făcut afirmaţii pozitive la adresa comuniştilor, dar nici acestea nu a fost tranşante şi comprehensive, ci s-au axat la cursul general al alegerilor repetate (fiind acceptate pe alocuri chiar şi anumite critici, vezi Concluziile Misiunii CSI de observatori).

Pentru a exclude orice tentativă de a fi marginalizaţi, comuniştii vor să acţioneze