2010 – anul „tigrilor” politici

La „debutul” celui de-al doilea deceniu al secolului XXI Moldova apare într-o ipostază politică reformatată, cu personaje noi, dar pe un fond socio-economic extrem de precar. Dacă 2009 poartă amprenta unui an „crucial” pentru istoria moldoveană contemporană, atunci 2010 va deveni „momentul de cotitură” pentru clasa politică reînnoită. Orgoliile înaripate ale politicienilor novice vor continua să se opună forţelor rezistente frustrate de pierderea „sceptrului” puterii. Împinşi într-o luptă politică aprinsă aceştia vor disputa întâietatea pe scena politică autohtonă. În pofida încercărilor de a pune în aplicare un „cod de comportament” civilizat, interesele politice particulare mai ghidează anumiţi exponenţi ai noii guvernări. Criza constituţională în care va fi acostată R. Moldova în 2010, agravată de handicapurile economice, va radicaliza şi mai mult spiritele printre competitorii politici. Nivelul disputabil de democraţie partinică şi monopolul înrădăcinat al liderilor în cadrul formaţiunilor politice parlamentare face ca în confruntarea pentru putere să primeze potenţialităţile posedate de personalităţi ci nu de colectivităţi. Anul tigrului promite dueluri aprige, curse întinse pentru unii şi vendete necruţătoare pentru alţii.

Agerimea „tigrului albastru”

Cea mai vizibilă calitate demonstrată de fruntaşul Partidului Liberal este agerimea de a culege avantaje depunând minim efort. Figura controversată a liderului liberal, Mihai Ghimpu, şi-a intensificat ciclic ponderea politică pe parcursul anului 2009, excelând în mod deosebit spre finele anului (prin acordarea distincţiilor pentru comunitatea oamenilor de artă şi formatorii de opinie convenabili sau acceptabili; preluarea ştafetei „pro-românismului” basarabean prin avizul favorabil al lui Băsescu de a vizita Chişinăul etc.). Populismul simbolistic practicat de Ghimpu rezidă din impactul real pe care îl poate produce acesta asupra opiniei publice volatile, dar în măsură egală descurajată şi pretenţioasă. În 2010, graţie poziţiilor ocupate, „tigrul albastru” va concura cu unii parteneri mai capabili din cadrul Alianţei pentru Integrare Europea atât pentru dominarea discursului pro-românesc, cât şi pentru supremaţia pe flangul drept al spectrului politic. Antipatiile personale însoţite de opunerea furibundă a Partidului Liberal faţă de adepţii doctrinei comuniste (din motive istorice sau particulare) va influenţa prestaţia liberalilor proporţional cu avansarea PCRM-ului şi cea a manifestărilor sovietice în cadrul societăţii moldoveneşti (mai ales cu ocazia celebrării a 65 ani de la victoria armatei sovietice în cel de-al doilea război mondial).

Dibăcia „tigrului verde”

Viziunea strategică impregnată guvernării de către Vlad Filat, în primele 100 zile de activitate, denotă existenţa unui grad de pregătire a resurselor umane, omogenitatea şi coeziunea liberal-democraţilor. Spre deosebire de populismul emblematic atribuit deobicei liberalilor, Filat pune accentul pe atitudinea pragmatică şi realistă, fiind mai degrabă rezervat în declaraţii neacoperite decât invers. Comportamentul responsabil indus PLDM-ului în urma preluării controlului asupra executivului i-a asigurat lui Filat un mediu favorabil pentru promovarea lui publică. Pe lângă explozia simpatiilor făţă de această formaţiune şi lider aparte, în paralel, are loc şi adunarea unui capital de încredere impunător din partea partenerilor externi ai R. Moldova (în primul rând, prin captarea suportului occidental). Disponibilitatea executivă şi relaţiile contractuale în legislativ garantează liderului şi echipei sale condiţii politico-electorale convenabile în 2010.

„Tigrul solitar”

Loialitatea şi capacităţile anturajului ex-spicherului Marian Lupu sunt incontestabile, dar totuşi insuficiente pentru a-i  permite un spaţiu de manevră propice. Spre deosebire de ceilalţi lideri, Lupu face parte dintr-un partid oarecum „străin”, deocamadată incapabil să-l propulseze la funcţia dorită. În funcţie de dinamica, formulele amendamentelor constituţionale şi posibilele iniţiative ale actualului şef al legislativului şi preşedinte interimar de ţară va depinde cât de solid va arată formaţiunea democrată. Creşterea cotei de popularitate a lui Lupu ar putea încetini în perioada incipientă a anului 2010, în legătură cu banalizarea subiectului alegerii preşedintelui ţării. Pentru a se menţine în top, atenţia lui va fi concentrată asupra coeziunii sociale şi unităţii naţionale – pe plan intern, iar pe importanţa relaţiilor cu CSI/Rusia şi neutralitatea RM – în exterior. Fără o divizare echitabilă a presiunii publice la care ar putea fi expus ulterior Lupu este imposibilă o manifestare robustă în competiţia politică din cadrul Alianţei, iar pe de altă parte, în lupta cu comuniştii pentru superioritate pe stânga eşichierului.

„Tigrul galben” fără autoritate

Un 2010 problematic îl aşteaptă pe Serafim Urechean, care este contestat în cadrul Alianţei „Moldova Noatră”, aflându-se în cădere liberă în sondajele de opinie. Aderenţa la coaliţia liberal-democrată l-a slăbit considerabil, i-a dispersat complet imaginea la scară naţională şi a creat o dependenţă nemaipomenită  a lui Urechean faţă de Alianţa pentru Integrare Europeană, angajându-l în relaţii inechitabile în raport cu ceilalţi lideri liberal-democraţi.

„Tigrul roşu” vindicativ

Comuniştii nu renunţă nicidecum la sacralitatea şi notorietatea liderului lor de partid. Voronin continuă să fie pe prima pagină a presei pro-comuniste. În baza tradiţiei din ultimii 8 ani, acesta se adresează publicului larg, alimentând suspiciuni şi aversiuni împotriva actualei guvernări. Cu toate că, PCRM dispune de un grup de pseudo-lideri gata să ocupe locul de frunte, nici Voronin şi nici suita lui nu agrează asemenea tendinţe interne. Iar plecarea celor 4 deputaţi din fracţiunea comunistă a ilustrat acest lucru în mod elocvent. Reducerea influenţei mediatice pro-comuniste, de rând cu retragerea benevolă de la orice formă de guvernare, alături de viitoarele operaţiuni constituţionale, conduc la plafonarea comuniştilor în spaţiul public. Semnele unei decadenţe conjuncturale au fost relevate de datele sondajelor, unde Voronin este avansat atât de Lupu cât şi de Filat.

Oricum anul 2010 are o dublă semnificaţie pentru PCRM, la fel ca şi pentru membrii Alianţei pentru Integrare Europeană. Or, acesta poat duce la revenirea lui Voronin în forţă (ca urmare a nemulţumirii populare faţă de inflaţia crescândă, propaganda pro-românească/anti-sovietică şi stoparea iniţiativelor sociale), dar numai dacă vor avea loc alegeri anticipate, iar modificarea Constituţiei va fi cât se poate de controversată. Dacă liberal-democraţii vor fi capabili să valorifice susţinerea acordată de Occident, debarasându-se de orice obicei „non-democratic” de tratare a opoziţiei, mass-mediei opozante sau a categoriilor sociale şi etnice neprietenoase, în baza unor alegeri anticipate corecte, conştiente şi echitabile (chiar dacă respectare acestor condiţii este riscantă pentru ei).

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Coaliţia "Alianţa pentru integrare europeană", moldova

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: