“Planul B” al Președintelui Sandu și costurile facerii alegerilor anticipate

Numirea candidatului pentru funcția de premier o scutește de acum încolo pe Președintele Maia Sandu de critica legată de contribuția la criza politică. După decizia de a o propune pe Natalia Gavriliță pentru șefia guvernului, în termen de 15 zile, Parlamentul trebuie să se pronunțe. Astfel, Sandu transferă responsabilitatea pentru evoluția politică din țară pe terenul legislativului. Totuși, trebuie de reținut că practic 2 luni, ea nu a acționat, ci a așteptat un moment potrivit. Acel moment ideal nu a apărut, iar presiunea internă (inclusiv demersurile opoziției la Curtea Constituțională despre „inacțiunile” Președintelui Sandu) și, nu este exclus, vocile din Vest (aici), i-au reamintit lui Sandu că ea își pune în joc imaginea și credibilitatea.

Interimatul si obligatiile ministrilor

Din Legea cu privire la Guvern (Nr. 136 din 2017) reiese ca atunci cand premierul demisioneaza din propria initiativa, ministrii asigura interimatul. Desi Legea privind functionarea guvernului nu spune acest lucru explicit, interimatul ministrilor este obligatoriu. Altfel, nu pot fi administrate treburile statului. Nu este nimeni altcineva care poate continua supravegherea executarii politicilor de stat deja in curs de implementare. Iar secretarii de stat se pot ocupa, in cazul vacantei functiei de Ministru, doar de gestionarea Ministerului nu a tarii. In general, se pot face urmatoarele deductii din prevederile legislatiei in vigoare:

Vaccinul Anti-COVID-19 si declaratiile Presedintelui

La o emisiune de la TV8, saptamana trecuta, Presedintele Maia Sandu s-a aratat convinsa ca Guvernul condus de Chicu nu a facut nimic pentru a pregati tara pentru vaccinare anti-COVID. Intr-un interviu pentru Europa Libera, ex-ministra Sanatatii a explicat ca autoritatile au fost tot timpul in negocieri cu OMS pe platforma COVAX si ca ar fi pregatit conditiile pentru stocarea vaccinului:

Ten predictions for Moldova in 2018: Electoral test for the European course, resurgence of the pro-Russian forces

The past year has perpetuated the people’s confusion about the direction the country should take. European partners also remain uncertain about the seriousness of the undertaken reforms. Society is still somewhat divided, although recent polls show a return to the positive situation of November 2013, when 47% of the people were in favor of joining the EU (IPN, December 18, 2017). President Igor Dodon’s pro-Eurasian measures ensured this option remained visible, but did little to boost its popularity. On the contrary, the people’s interest in the Eurasian Economic Union has decreased, even though the pro-European government has repeatedly failed to implement democratic reforms in a correct and definitive way.

Debutul lui Igor Dodon în demonizarea societății civile din Moldova și a SUA

Într-un interviu pentru principalul canal de propagandă rusească Russia Today, președintele pro-rus Igor Dodon cheamă Rusia să-și amplifice puterea moale („soft power”) în Moldova:

 – Prin oferirea de burse de studii pentru tinerii din Moldova, și

– Prin finanțarea sectorului non-guvernamental moldovenesc.

Ce impact ar putea avea un președinte prorus asupra agendei europene din Moldova?

La finele lunii octombrie 2016, cetățenii moldoveni vor alege din nou președintele țării, după aproape 20 de ani de la ultimele alegeri prezidențiale directe, desfășurate până la modificările constituționale din 2000. De rezultatul acestor alegeri depinde sustenabilitatea vectorului european în Moldova. Acesta va fi supus unui test de durabilitate pentru prima dată după 11 ani de la semnarea Planului de Acțiuni Moldova-Uniunea Europeană (februarie 2005), pe timpul guvernării PCRM și respectiv după 2 ani de la semnarea Acordului de Asociere (iunie 2014).

Dacă votul popular va sprijini un candidat prorus, atunci posibilitatea reînnoirii vectorului rusesc ca opțiune geopolitică crește substanțial. Aceasta va favoriza revenirea forțele proruse pe scena politică principală și consolidarea opoziției față de procesul de integrare europeană, fapt ce se poate solda cu stagnarea Acordului de Asociere sau chiar anularea acestuia.

Microbuzele „în grevă” la Chişinău. Şantaj sau acţiune justificată?

Foto: llovesblueeyes.wordpress.com

Într-o societate democratică sănătoasă, grevele sunt parte inerentă a echilibrării relaţiilor dintre muncitori şi angajatori. Deşi perturbează viaţa cotidiană a cetăţenilor, puţini dezaprobă manifestările, considerându-le o normalitatea pentru asigurarea echităţii sociale. Grevele din Spania, Grecia şi Germania din ultimii ani, chiar dacă au paralizat diverse sectoare ale economiei, creînd probleme unor sute şi mii de persoane, au permis autorităţilor să gestioneze pentru a minimiza efectele negative.

În cazul „grevei” organizate de şoferii microbuzelor din capitala moldovenească au fost încălcate aceste reguli. Fără a înştiinţa autorităţile şi opinia publică, şoferii au hotărât unilateral să stopeze circulaţia microbuzelor pe diferite rute. Urmările au fost confruntate de pasageri şi autorităţi, care în alertă au scos în funcţiune unităţile de transport disponbile. A fost paralizată conexiunea dintre sectoarele capitalei, iar cetăţenii panicaţi au fost nevoiţi să apeleze la serviciile taximetriştilor.

Autorităţile au anunţat că organizatorii grevelor vor fi sancţionaţi, dar nimeni nu poate spune cine în realitate este în spatele acestor manifestări. Până în prezent nu cunoaştem în proprietatea cui se află microbuzele şi cine a împărţit rutele. Se vehiculează că deputaţi şi alte persoane sus-puse controlează mai multe rute în oraş, dar nimeni nu poate spune despre cine exact este vorba(?).  În acest caz, au fost oare grevele iniţiate de un şofer simplu sau, totuşi, comanditarii sunt stăpânii adevăraţi ai rutelor?

[Update] Câte cutremure trebuie să zguduiască Italia ca să reacţioneze cineva la Chişinău? Sunt oare moldoveni printre victime?

Foto: exclusivnews.ro

16 corpuri neînsufleţite au fost scoase de sub ruinele caselor dărâmate de seismul din Italia [1]. Dar Ministerul şi Ambasada moldovenească de la Roma tace. Moldovenii din Italia şi nici rudele lor din ţară nu au posibilitatea să afle dacă printre victimele seismului se regăsesc şi conaţionali.

Emigranţii moldoveni constituie una din cele mai numeroase comunităţi de străini din Italia. Dar acest aspect important se pare că nu este destul de convigător ca autorităţile şi diplomaţii moldoveni să se preocupe de monitorizarea şi informarea preciză şi rapidă asupra securităţii cetăţenilor noştri care muncesc în această ţară.

În timp ce moldovenii trimit non-stop remitenţe acasă, Ministerul de Externe şi ambasada îşi permite să-i lase fără atenţie cuvenită.A  Aceasta are loc după ce la 24 mai curen, la Roma, s-au desfăşurat consultările consulare între Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova şi omologii italieni[2]. Această reuniune face parte din eforturile depuse de ţara noastră în diversificarea formelor de acordare a asistenţei cetăţenilor moldoveni aflaţi în străinătate. Cataclismele natura din peninsulă probează cât de puternică şi activă este asistenţa oferită molovenilor din Italia de către Chişinăul oficial.

Câte seisme trebuie să aibă loc în Italia ca pe paginile oficiale din ţară şi străinătate să fie elucidate informaţii despre situaţia moldovenilor de acolo, astfel onorându-se responsabilitatea statutului faţă de proprii cetăţeni. O linie fierbinte sau cel puţin un comunicat de presă trebuia să apară în această dimineaţa (29 mai).

Eurovision 2012: Suedia deja a câştigat concursul. Pasha trebuie să înveţe ceva de la Loreen

Foto: google.com

Reprezentanta Suediei „Loreen” va învinge concursul muzical potrivit caselor de pariuri, talentului indiscutabil, dar şi graţie curajului civic evidenţiat, de care dânsa a dat dovadă chiar înainte de cea de-a doua semifinală. Pentru prima dată în istoria concursului, unul din concurenţii Eurovision susţine tranşant mişcările pentru drepturile omului, dar şi opoziţia politică din ţara-gazdă a Eurovision. Gestul cântăreţei nu ar fi atât de excepţional, dacă evenimentul muzical nu ar avea loc în capitala unui stat ancorat în „autoritarism de clan”.

Desigur, cineva poate spune că Loreen foloseşte problematica drepturilor omului pentru a se impune definitiv la Eurovision,  ale cărui amprente politice şi geopolitice sunt deseori invocate de critici. Adevărul este că Loreen nu are nevoie de acest PR, calităţile vocale şi piesa în sine au plasat-o pe piedestalul favoriţilor cu mult timp înainte de începerea repetiţiilor la Baku. Însă ceea ce o paşte pe cântăreaţă este posibilitatea de a fi eliminată din concurs, la insistenţa autorităţilor azere, pentru faptul că a acceptat întrevederi cu reprezentanţii opoziţiei şi a organizaţiilor pentru drepturile omului. Indiferent de acest risc major, justificat de capacităţile de lobby pompate din petrol, pe care le are regimul lui Aliev, Loreen poate fi atrasă într-o campanie de descalificare sau discreditare.

Ambasada suedeză de la Baku a declarat că brava cântăreaţă nu este ghidată de nimeni şi că acţionează pe cont propriu [1]. Drepturile omului şi spiritul civic valorează pentru Loreen mai mult decât riscul de a pierde trofeul de la Eurovision, sub acuzaţia de imixtiune în politică sau de politizare a evenimentului cultural.

Nici Pasha Parfeni şi nici nimeni altul nu a avut curajul lui Loreen. O femeie, provenită din familie de imigranţi, dintr-o ţară europeană, este unica care a pus piciorul în pragul regimului autoritar. Guverne întregi, state mebre ale UE, oficialităţi europene, s-au arătat impotente în sensibilizarea opiniei publice internaţionale vizavi de violarea drepturilor omului într-o ţară din cadrul Parteneriatului Estic. Loreen a reuşit însă să-i depăşească pe politicieni, jurnalişti şi alţii, antrenându-se într-o diplomaţie populară fără a fi rugată, delegată sau plătită de cineva.

Eminenţa civică a talentatei cântăreţe suedeze trebuie să-i convingă şi pe alţi participanţi în concurs să sprijine cauza apărătorilor pentru drepturile omului din Azerbaijan.

Foto: liam-theactivist.blogspot.com

Pasha ar fi putut să o facă, dacă nu ar fi primit binecuvântarea lui

„Zooparkul” politicii moldoveneşti: Voronin-porc, Filat-leu…

Moldovenii au fost invitaţi să personifice animalele comparate cu politicienii autohtoni, în baza unui sondaj de opinie inedit. Reieşind din asocierile făcute se poate de  identificat trăsăturile atribuite reprezentanţilor clasei politice, precum şi caracterul pozitiv sau negativ.

În cazul lui Filat predomină calităţile văzute la un leu şi anume curajul de a-şi asuma responsabilităţi, tendinţa de a domina şi a fi liderul principal al scenei politice. Poziţia premierului în combinaţia coaliţiei de guvernare, i-a permis să iasă în evidenţă şi să se impună. Cu toate acestea, Filat este comparat şi cu o vulpe, pentru faptul că din cei trei lideri ai AIE  a reuşit să obţină funcţia pentru care a optat, folosind scheme neoneste.

Marian Lupu este la fel asemănat cu leu, dat fiind faptul că mult timp a luptat pentru funcţia importantă în stat. Eşecul în obţinerea preşedinţiei, din perspectiva opiniei publice, nu i-a redus din ponderea în cadrul AIE, alături de Filat fiind perceput ca şi lider al AIE. Totodată, din cauza stângăciei sporadice, dar şi a grandomaniei, Lupu se apropie de trăsăturile comune elefantului.