“Planul B” al Președintelui Sandu și costurile facerii alegerilor anticipate

Numirea candidatului pentru funcția de premier o scutește de acum încolo pe Președintele Maia Sandu de critica legată de contribuția la criza politică. După decizia de a o propune pe Natalia Gavriliță pentru șefia guvernului, în termen de 15 zile, Parlamentul trebuie să se pronunțe. Astfel, Sandu transferă responsabilitatea pentru evoluția politică din țară pe terenul legislativului. Totuși, trebuie de reținut că practic 2 luni, ea nu a acționat, ci a așteptat un moment potrivit. Acel moment ideal nu a apărut, iar presiunea internă (inclusiv demersurile opoziției la Curtea Constituțională despre „inacțiunile” Președintelui Sandu) și, nu este exclus, vocile din Vest (aici), i-au reamintit lui Sandu că ea își pune în joc imaginea și credibilitatea.

Criza politică din Moldova și 3 „noduri” de interese contradictorii

Moldova este aproape de finele lunii ianuarie cu un guvern în funcție slab din punct de vedere instituțional și politic. Pe de o parte, competențele guvernului vechi sunt limitate, iar, pe de alta, Parlamentul nu îl susține și trebuie să îl înlocuiască cu unul nou.

Președintele Maia Sandu a evitat să îngrijoreze partenerii europeni cu privire la criza politică în care se adâncește țara, în timpul recentei deplasări la Bruxelles. De aceea, percepția în exterior pare distorsionată, deoarece, președintele poate influența procesele politice, dar nu are o poziție dominantă în determinarea lor.

Despre direcția în care se mișcă țara se știa după anunțul lui Ion Chicu despre demisionara din funcție de premier. Astfel, țara a intrat într-o perioadă de tranziție spre un alt guvern sau un nou parlament. Forțele politice din țara, dar și președinția, s-au concentrat pe propriile calcule politice.