Criza politică din Moldova și 3 „noduri” de interese contradictorii

Moldova este aproape de finele lunii ianuarie cu un guvern în funcție slab din punct de vedere instituțional și politic. Pe de o parte, competențele guvernului vechi sunt limitate, iar, pe de alta, Parlamentul nu îl susține și trebuie să îl înlocuiască cu unul nou.

Președintele Maia Sandu a evitat să îngrijoreze partenerii europeni cu privire la criza politică în care se adâncește țara, în timpul recentei deplasări la Bruxelles. De aceea, percepția în exterior pare distorsionată, deoarece, președintele poate influența procesele politice, dar nu are o poziție dominantă în determinarea lor.

Despre direcția în care se mișcă țara se știa după anunțul lui Ion Chicu despre demisionara din funcție de premier. Astfel, țara a intrat într-o perioadă de tranziție spre un alt guvern sau un nou parlament. Forțele politice din țara, dar și președinția, s-au concentrat pe propriile calcule politice.

Alegeri anticipate, dar fără grabă. Socialiștii, în fruntea căruia a revenit ex-președintele țării Igor Dodon, încearcă să provoace alegeri parlamentare anticipate, dar cu câteva condiții: 1) alegerile nu au loc imediat, ci conform procedurilor constituționale (după eșecul numirii unui nou premier); 2) președintele Sandu este făcută responsabilă pentru criza politică din țară, cu ramificațiile economice corespunzătoare; 3) Socialiștii primesc oportunitatea de a-și manifesta relevanța politica, în contrar transferând responsabilitatea către ceilalți jucători politici.

Anticipate, urgent. Președinția și formațiunea care este afiliată Maiei Sandu (PAS) au operat cu alte scenarii. Promovarea urgentă a unei candidaturi nou pentru funcția de guvern nu a figurat pe agenda Maiei Sandu-PAS. În schimb, acești actori au așteptat pentru a afla răspunsul Curții Constituționale vizavi de “auto-dizolvarea” parlamentului. Intenția primară a Sandu-PAS s-a concentrat pe activarea alegerilor anticipate și deloc pe supraviețuirea acestuia – prin intermediul numirii unui guvern. În rezultat, după ce Curtea a respins ideea “auto-dizolvării” parlamentului, actorii Sandu-PAS s-au redirecționat pe opțiunea provocării anticipatelor, adică calea lungă, prin eșuarea votării unui guvern. Dilema cu care se confruntă Sandu-PAS reiese din logica utilității sau ignorării acesteia. Cu alte cuvinte, trebuie Sandu-PAS să caute candidați puternici pentru candidatura premierului (A. Năstase, I. Munteanu, altcineva) sau pe nume controversate (R. Usatîi, alții). Ambele tipuri de categorii pot fi respinse de Socialiști-Dodon și alții. Dar certitudinea unei opoziții categorice nu este un fapt definit, ci mai degrabă discutabil și cu variații.

Anticipate, dar cât mai târziu. Celelalte forțe politice din parlament vor prelungirea vieții parlamentului, deoarece au șanse minime să ajungă în parlament, în eventualitatea anticipatelor. De aceea, aceste forțe (Platforma DA, Democrații, ex-democrații din jurul lui Candu) și-ar da votul pentru un premier, dintr-un instinct primar de supraviețuire. Evident, pentru aceștia ar putea conta ca premierul să fie tehnocrat sau politic, dar moderat în apetitul pentru reforme. Diferența între Platforma DA și cercul lui Candu este că primul poate capătă vizibilitate (dacă preia guvernul) și își poate crește mușchii politici înainte de anticipate. În cazul lui Candu, conducerea într-un eventual guvern este imposibilă (din cauza imaginii compromise). Totodată, formațiunea lui Candu (Pro Moldova) are un strat electoral prea subțire pentru a avea pondere și respectiv atractivitate politică.

În final, din cele trei curente/grupuri descrise mai sus, fiecare are posibilitatea de a se manifesta. Criza pandemică și mesajele de la factorii externi (UE) vor determina viteza procesului de activare a anticipatelor.

Explore posts in the same categories: Uncategorized

Etichete: Moldova 2021

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.