„Locul 13” pentru PLDM – Noroc sau Ghinion?

O situaţie dilematică foarte delicată în care s-a pomenit accidental PLDM. Pentru prima dată în istoria alegerilor parlamentare din R. Moldova, un partid politic puternic se lansează în campanie de pe poziţia a 13-a. Unii ar putea să nu dea importanţă acestui aspect , la prima vedere derizoriu şi caraghios. Dar cine cunoaşte profilul populaţiei din R. Moldova va da crezare faptului că raţiunea şi tradiţiile patriarhale sunt încă profund înrădăcinate în conştientul colectiv şi individual al alegătorilor, cel puţin al celor din regiune. Privind retrospectiv la locurile ocupate de partide/candidaţi la scrutinele anterioare vom observa cu stupefacţie că acei concurenţi electorali care au ocupat poziţia a 13-a au adunat întotdeauna până la 2% din voturile alegătorilor.

În 2001 şi 2005, fiind pe poziţia 13, Partidul Ţărănesc Creştin Democrat din Moldova a obţinut 1,74% şi respectiv 1,37%, iar Ştefan Urîtu a acumalat la alegerile din 5 aprilie 2010. Cu siguranţă, PLDM este incomparabil mai puternic, fiind creditat cu încredere în ţară şi peste hotare. Pe lângă aceasta, PLDM este un partid al puterii, care timp de un an a reuşit să se infiltreze în structurile de la toate nivelurile, de la Aparatul Guvernului şi terminând cu Consiliul Municipal Chişinău şi consiliile raionale. Avantajat cu accesul la resursele administrative şi respectiv cu atenţia din partea mass-media, Filat şi PLDM îşi pot garanta un parcurs electoral oarecum facil, indiferent de cifra „13” pe care o vor purta până la 28 noiembrie şi inclusiv în ziua alegerilor.

Totuşi, sondajele nu minţesc, iar acestea arată diminuarea procentului de susţinători pentru partidele din actuala guvernare şi o stabilitatea de invidiat în favoarea comuniştilor. Cifra indecişilor este groasă, iar mulţi din cei „decişi”, inconştient pot alege cu totul alt partid decât cel care îl sună sau îi bate la uşă zi de zi. Varietatea „epicentrelor” ce pot provoca alterarea opţiunii electorale a votanţilor este destul de extinsă, manifestându-se de la îndoiala firească înainte de bifarea canditatului electoral preferat şi până la inducţiile sofisticate şi mecanice operate de aşa partide ca PCRM, prin intermediul unor campanii de propagandă grele şi prolifice, aflate în vogă inclusiv datorită stării deprimate şi dezorientate a populaţiei.

Orice nuanţă poate influenţa înclinarea balanţei preponderent într-o societate radicalizată după evenimentele din aprilie 2009, deziluzionată de jocurile politice domiante de tertipuri ale partidelor, dar şi vulnerabila şi timorata societate din cauza moştenirii comuniste. În cazul PLDM, votanţii de centru-dreaptă ar putea alege între PL şi PDM şi asta pentru că „armata electorală” a lui Filat reprezintă un aliaj, compus din cel puţin din trei componente. Astfel, în rândul simpatizanţilor PLDM sunt şi votanţi slabi de fire, care se pot orienta uşor spre cei doi oponenţi ai lui Filat.

Tendinţele de oscilare spre planul de stânga al spectrului politic micşorează de asemenea durabilitatea PLDM, diluând identitatea acestuia conturată după alegerile repetate din 2009. Criticat de presa cândva loială, PLDM devine şi mai fragil în ochii opiniei publice, chiar dacă reuşeşte să-i suplinească pe foştii prieteni mediatici cu agenţi media (TV7), convertiţi odată cu imigrarea unor personaje noi în cadrul formaţiuni (Chiril Lucinschi a fost introdus în lista candidaţilor din partea PLDM).

Totodată, cifra 13 poate fi în deserviciul PLDM pentru că poate fi exploatată de anumite cercuri religioase conservative, care deja încearcă să manipuleze cu opiniile electorale ale enoriaşilor, susţinând (in)direct cel puţin doi candidaţi electorali – Partidul Umanist al lui Pasat şi PCRM-ul lui Voronin cel „ocrotitor de mănăstiri şi biserici”.

Din această perspectivă, soarta de câteva procente, vitală pentru a fi lider în negocierile politice pos-electorale, poate fi determinată şi de o simplă cifră „13”, tratată cu suspiciune de unii alegători, care având la dispoziţie candidaturi anti-comuniste alternative ar putea vota orice alt partid dar nu PLDM-ul vestezit de critica „inamicilor comunişti” şi cea a foştilor parteneri „dezlipiţi de la AIE”.

Experţii în domeniu opinează că unii alegători (în special cei neancoraţi docrinar) i-au decizia în ultima clipă, în cabina de votare, unde în afară de dânsul este un buletin de votare cu un conglemarat de partide neclare până la capăt şi uşor substituibile. În acel moment, contează orice, şi locul în listă, şi desigur cifra pe care ţi-a atribuit-o CEC-ul.

Pe lângă numeroasele campanii denigratoare, liberal-democraţii vor avea neboie şi de anumite activităţi publice şi PR de demitologizare a cifrei „13”, încetâţenind-0 în interiorul votanţilor plini de superstiţii şi prejudecăţi. În cele din urmă, PLDM va trebuie să spargă nu doar ofensivele contra-candidaţilor, dar şi una din preconcepţiile solide comună societăţii moldoveneşti în legătură cu magia complicată a cifrelor. Necătând la nuanţele pesimiste, această cifră le poate purta liberal-democraţilor, desigur, dacă aceştia vor dirija atent şi eficient cu aceasta, pentru a atrage o parte cât mai mare din publicul eterogen, fără a-l felia apriori în cel raţional şi cel superstiţios.

Explore posts in the same categories: Alegeri anticipate 2010, moldova, Vlad FILAT