Băsescu aruncă din nou suliţe în direcţia Moscovei

Pentru AZI.MD (articolul poate fi preluat doar cu indicarea sursei: AZI.MD)

Vizita liderului georgian, Mihail Saakaşvili, în România, a determinat un val nou de critici deschise şi „mai camuflate” împotriva Rusiei, din partea preşedintelui României, Traian Băsescu. De fapt, Bucureştiul acordă o susţinere politică permanentă republicii caucaziene, datorită relaţiilor strânse existente la nivel de preşedinţii.

Pro-americanul Băsescu îl simpatizează pe omologul său georgian atât pentru valorile euro-atlantice împărtăşite, cât şi pentru dialogul „matur” şi „fără compromisuri” pe care Saakaşvili l-a croit cu partea rusă. Bazat pe o poziţie mai autonomă faţă de UE decât ceilalţi lideri europeni, Băsescu a formulat câteva poziţii politice, care vor enerva diplomaţii ruşi şi, posibil, vor încetini ritmul destul de anevoios de revigorare a dialogului politic bilateral.

Atmosfera tensionată din societatea românească implică presiuni enorme asupra guvernării PD-L-iste, la toate nivelurile, motivându-l pe liderul acesteia, Traian Băsescu, să se implice în manifestări populiste, inclusiv de orientare externă. Subiectele exogene reprezintă practic singurul „tărâm” sigur, care la exploatarea intensă poate facilita contactul pozitiv a preşedintelui român cu publicul român, cuprins de isteria crescândă faţă de măsurile „draconice” de austeritate.

România provoacă Rusia?

Discuţiile despre regiunile separatiste georgiene recunoscute de Rusia sau rolul NATO pentru securitatea europeană au avut menirea de a menaja negocierile cu „principialul” Saakaşvili privind proiectul energetic „AGRI” (Azerbaidjan – Georgia – România Interconnector), care va consolida rolul energetic al României la nivel regional şi european, apropiind Europa de stocurile de hidrocarburi din Asia Centrală via Caucaz. Ghidat de persuadarea liderului georgian, Băsescu şi-a exprimat totodată atitudinea proprie legată de a relaţia delicată dintre Georgia şi Rusia. Personalizarea politicii externe a României de către Băsescu este în disonanţă cu acţiunile practice întreprinse de diplomaţia românească, precum şi cu calitate de stat membru al UE:

• Diplomaţii români depun multe eforturi pentru a normaliza atmosfera politică în dialogul cu Moscova, de care depinde în mare parte balanţa comercială şi economică dintre cele două ţări. Convorbirile recente dintre vice-ministrul de externe rus, V. Titov şi secretarul de stat român, B. Mazur, au evidenţiat preocupările ruseşti legate de absenţa „caracterului stabil” în comunicarea politică dintre cele două ţări. Aceştia au convenit asupra necesităţii reabilitării relaţiilor. [1] Cu toate acestea, preşedintele român se pare că are o agendă distinctă de cea a MAE-ului român. Prin urmare, spre bucuria lui Saakaşvili, Băsescu a reiterat opinia că Georgia a fost „invadată”, iar „Abhazia şi Osetia au fost ocupate”. [2] Exceptând faptul că preşedintele român nu a specificat care anume Osetie a fost „ocupată” de ruşi, trebuie să remarcăm curajul lui Băsescu, care repune în discurs problematica Georgiei ale căror teritorii se află sub ocupaţie străină, atunci când ceilalţi lideri europeni au omis demult de pe agenda lor „ocupaţia militară rusească a celor două regiuni caucaziene”.

• În pofida „tabu-urilor” neoficiale impuse la nivel european în privinţa demersurilor militare ruseşti în Caucazul de Sud, Băsescu le trece cu vederea şi joacă pe cont propriu. Limbajul lui politic nu se conformează deloc cu tendinţa generală observată în relaţia statelor europene şi a UE cu Rusia, poate cu excepţia unor state baltice. Concentrat pe revenirea economică, cu interes accentuat pentru piaţa de desfacere şi resursele energetice ruseşti, Bruxelles-ul şi principalele cancelarii europene aerisesc spaţiul comun de colaborare, plasând pe planul secund sau, şi mai jos în lista priorităţilor, „ocupaţia militară rusească” din Georgia.

• În termeni duri a fost dezaprobată iniţiativa preşedintelui rus, Dmitri Medvedev, de a institui un „tratat de securitate europeană”. Mai mult, mesajul articulat în faţa lui Saakaşvili poate fi interpretat la Moscova ca o „atitudine ostilă” din partea României. Or, preşedintele român a nuanţat trăsătura iraţională a propunerii Kremlinului, formula utilizată fiind aproape de o „ofensă politică” adresată personal lui Medvedev. Această poziţionare va avea o încărcătură emoţională la Moscova, pentru că se referă la şeful statului, dar şi pentru că este făcută pe placul liderului georgian, Saakaşvili, principalul „duşman” al puterii de la Kremlin. Adiţional, iniţiativa lui Medevedev este contrapusă rolului deja consimţit al NATO în sfera securităţii europene.

Afirmaţiile lui Băsescu pot genera anumite resentimente la Bruxelles şi în alte capitale europene, odată ce în direcţia estică sunt canalizate energii pentru relaţionarea cu autorităţile ruse în vederea „modernizării Rusiei”. Pe fondul situaţiei dramatice din sectorul socio-economic românesc, dar şi a reputaţiei proaste a României în privinţa reformării justiţiei şi a ordonării capacităţilor de asimilare a fondurilor europene, retorica preşedintelui român poate fi ţinta unor obiecţii „severe” a factorilor decizionali statali şi non-statali din Europa.

Ataşamentul european faţă de Rusia şi poziţia spinoasă a României

Summit-ul UE-Rusia din perioada 31 mai-1 iunie curent, de la Rostov-pe-Don, soldat cu semnarea „Parteneriatului pentru Modernizare”, a consemnat paşii concreţi întreprinşi de cei doi actori în vederea unei apropieri mai palpabile. Din această perspectivă, punctul de vedere formulat de şeful statului român intră în colizie cu spiritul constructiv alimentat de Rusia şi UE. Intervenţia lui Băsescu va fi văzută cu ochi răi, pentru că eşantioanele instituţiilor europene, începând cu preşedinţia spaniolă a UE, Comisia Europeană şi terminând cu Preşedintele UE, Van Rompuy, au fost dislocate pentru a „demina” dialogul problematic cu autorităţile ruse. Desigur, pacienţa şi multiplele rezerve ale europenilor în legătura cu Rusia nu sunt tocmai benevole, ci mai mult forţate, în primul rând, de nevoia critică de deschiderea economică şi energetică a vecinului estic.

Anume din motivele date, acestea evită să discute despre Georgia sau implicarea abuzivă în afacerile interne ale Ucrainei, cu privire la flota maritimă rusească etc. Lipsa de conlucrare cu elementele structurilor europene din partea preşedinţiei române este dezamăgitoare, dar şi periculoasă, deoarece România traversează o perioada nefastă şi are nevoie cu atât mai mult de susţinerea europeană. În consideraţie trebuie luată aprecierea anumitor măsuri de austeritate legate de majorarea cotei TVA şi altele, de către Comisia Europeană şi o serie de state interesate în debuşeele româneşti.

Cursul pozitiv înregistrat de europeni şi ruşi are loc în varie domenii, precum şi cel al securităţii. Astfel, în cadrul recentului summit, Medvedev a discutat cu partenerii europeni despre spaţiul de securitate comun şi inseparabil, stabilit prin intermediul unui document cu forţă juridică, acceptat nu doar de UE, dar şi de NATO şi alte organizaţii. După criza din Caucaz, dar şi reieşind din existenţa „conflictelor îngheţate” în proximitate, Uniunea Europeană şi anumite componente ale ei văd anumite beneficii de pe urma acestui „tratat”, care ar aprofunda pe de altă parte unul din domeniile centrale de cooperare cu Rusia – securitatea externă. Semnificaţia prosperităţii, stabilităţii şi securităţii în vecinătatea comună a UE şi Rusiei a fost subliniată de preşedintele european, Van Rompuy, la summit-ul de la Rostov-pe-Don.[3]

Chiar dacă nu a fost inclus în „Parteneriatul de Modernizare” ruso-comunitar, securitatea europeană este un subiect emergent pe agenda europeană. Acest lucru este reliefat asertiv în articolul comun, semnat de ministrul rus şi cel german în afaceri externe, S. Lavrov şi Guido Westerwelle, publicat în ajunul summit-ului Rusia-UE, în revista rusească „Rossiaskaza Gazeta” [4]. Autorii articolului declară că doresc „să construiască pe continentul european un spaţiu fără linii de separare”, obiectiv pentru care în viziunea celor doi miniştri serveşte aşa-zisul „Tratat privind securitatea europeană”, promovat intens de Moscova, la iniţiativa preşedintelui rus, începând cu 2008. Interesant, dar partea germană acceptă poziţia Rusiei în privinţa „neconstruirii securităţii unui stat din contul securităţii altuia”, care va sta la baza acestui document internaţional. Bineînţeles, Germania urmăreşte minimizarea influenţei SUA în Europa, realizat prin intermediul extinderii NATO spre Est. Mai mult, relaţia cu Rusia şi accesul facilitat la oportunităţile economice şi energetice din Rusia şi vecinătatea rusească (în special, Asia Centrală), este prioritară pentru economia germană, sincopată de criza financiară şi economică din Zona Euro. Mai mult, Moscova a promis ajutor financiar pentru Pachetul financiar de stabilizare european, dacă aceasta va fi solicitată de UE, referindu-se în mod clar la principalul său partener european – Germania.

Vulnerabilităţile pentru România rezultate din respectivele circumstanţe trebuie înţelese de preşedintele român. Or, tandemul ruso-german şi rolul crescând al Berlinului în ecuaţiile politice europene pot avea efecte adverse asupra Bucureştiului, dacă acesta va încerca să perturbeze dialogul UE cu Rusia. Dacă România va acţiona ostentativ, atunci pot suferi anumite interese româneşti, la discreţia Rusiei, prin intermediul Germaniei, împovărată din punct de vedere economic şi angajată în proiectul ruso-german „North Stream”.

În acest sens, diplomaţia românească trebuie să renunţă la cele mai minime provovări la adresa partenerilor strategici ai UE şi ai greilor Europei. Inteligenţa şi acuitatea, raţiunea şi pragmatismul politic, sunt principalele calităţi pe care trebuie să le absoarbă politica externă românească. Or, participarea României la sistemul american anti-rachetă, proiectele energetice promovate în bazinul Mării Negre (AGRI, NABUCCO), dar şi acţiunile în „vecinătatea apropiată rusească” (aprofundarea relaţiilor cu R. Moldova), cauzează şi aşa iritaţia autorităţilor ruse şi inflamează dialogul fragil ruso-român.

Din aceste considerente, factorii de decizie de la Bucureşti trebuie să renunţe la distorsionarea politicii externe statale în funcţie de raţionamentele şi capriciile individuale şi să impună un caracter strategic relaţiilor cu Rusia, reieşind din condiţiile prescrise de UE, dar urmărind realizarea abilă a priorităţilor externe ale României.

Referinţe:

1. О консультациях заместителя Министра иностранных дел России В.Г.Титова с государственным секретарем Министерства иностранных дел Румынии Б.Мазуру,

2. Declaraţia de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu, la finalul convorbirilor cu preşedintele Georgiei, Mihail Saakashvili (Bucureşti, 02 iunie 2010),

3. Пресс-конференция по итогам саммита Россия-Евросоюз,

4. Совместная статья Министра иностранных дел России С.В.Лаврова и Вице-канцлера, Министра иностранных дел Германии Г.Вестервелле «Ремонт евро», «Российская газета», 31 мая 2010 года

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Amestec de geo/politică, AZI.MD, România, România europeană, Rusia pretutindeni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: