Voronin vs Dodon. Cine şi ce cîştigă?

Preluat de 24h.md

Epistola adresată comunistului Voronin înainte de alegerile preşedintelui din 16 martie se poate transforma într-o aventură cu rezultate imprevizibile pentru liderul socialiştilor, Igor Dodon. Dar cît de periculoşi şi îndrăzneţi nu ar fi comuniştii, grupul lui Dodon poate folosi autoizolarea PCRM-ului pentru a-şi consolida campania de cucerire a electoratului de stîngă.

Conştientizîndu-şi rolul de element indispensabil în ecuaţia de alegere a preşedinte, socialiştii vor să se distanţeze de AIE-2 accentuîndu-şi apartenenţa la opoziţia parlamentară ne-comunistă şi constructivă. Dar întîlnirea dintre două unităţi ale opoziţiei parlamentare poate fi interpretată greşit de o parte a opiniei publice. În viziunea socialiştilor, totuşi, acest risc este minor în comparaţie cu recunoaşterea de către PCRM a semnificaţiei socialiştilor ca formaţiune de opoziţie în raport cu guvernarea anti-comunistă. Egalarea PSRM-ului cu partidul lui Voronin reprezintă stimulentul principal care l-a determinat pe Dodon să-i ceară întîlnire liderului comunist. 

Gestul PCRM-ului comportă şi anumite riscuri. Înainte de toate, ei pot folosi elanul socialiştilor în scopuri de propagandă, încercînd să explice electoratului său că socialiştii ar cerşi voturi pentru preşedintele nelegitim al AIE-2. De asemenea, Voronin ar putea folosi discuţia cu Dodon pentru fabricarea unor insinuări contra socialiştilor, ce în cazul nevotării lui Timofti în calitate de preşedinte vor putea fi acuzaţi că au intrat în cîrdăşie cu foştii colegi. Orice blocaj sau nereuşită pe data de 16 martie va fi folosită de Voronin pentru a discredita socialiştii, împiedicîndu-i să-şi etaleze poziţia constructivă şi să atragă votanţii de stîngă dezamăgiţi atît în AIE-2 cît şi în PCRM.

Dodon şi socialiştii pot anihila aceste pericole, doar dacă vor cere şi vor asigura transparenţă discuţiilor de mîine, purtînd dialogul cu Voronin sub auspiciul surselor media. Claritatea adusă în problema candidaturii lui Nicolae Timofti le va permite să reducă din speculaţiile care abundă spaţiul public, potrivit cărora grupul lui Dodon vrea alegeri anticipate sau este interesat în eşuarea alegerilor preşedintelui.

Dacă PCRM-ul se va opune iniţiativei socialiştilor de contribui la depăşirea crizei politice, atunci publicul va vedea distincţia evidentă dintre opoziţia constructivă, atribuită lui Dodon de societatea civilă şi celor din AIE-2, şi cea distructivă condusă de PCRM.

Convocarea organelor de forţă de către executivul de la Chişinău, instruite cum să acţioneze pe 16 martie, precum şi ameninţările la adresa grupului lui Dodon, arată cît de turbulent este climatul politic în ajun de o dată decisivă pentru actualul legislativ. Autoexcluşi şi frustraţi, comuniştii acţionează în baza emoţiilor, isterizînd o parte din societate şi intimidînd adversarii politici, fapt ce a pus în gardă AIE-2, deputaţii neafiliaţi, dar şi misiunile dimplomatice acreditate la Chişinău.

Explore posts in the same categories: Igor Dodon, PCRM, Uncategorized, V. Voronin